Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic

INTRODUCERE

În lucrarea de față mi-am propus să surprind complexitatea conceptului de dependență de alcool, o patologie multidisciplinară în care sunt prezente importante manifestări neurologice dar și implicații din punct de vedere profesional, social, economic și familial.

În încercarea de a oferii o definiție exactă alcoolismului, s-a dezbătut de-a lungul anilor dacă aceasta este o „boală” sau un „viciu”. Ambiguitatea termenului s-a datorat numeroaselor explicații care se foloseau de idei culturale, religioase sau științifice din vremurile respective. În 1866 s-a folosit pentru prima oară termenul de alcoolism ca boală ce implică pierderea controlului asupra consumului adecvat de alcool, rezultând în consum excesiv. După Keller (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998), importanța alcoolismului în sănătatea publică a luat amploare internațională, fiind recunoscută ca o problemă a societății.

Implicațiile alcoolismului în societatea modernă se resimte în numărul dramatic crescut de consum de alcool de către ambele sexe și la diferite stadii de vârstă. Alcoolismul este una din acele probleme care afectează în mod egal milioane de oameni, indiferent de rasă, culoare, credință, sex, etnie, grup, status marital, locație geografică sau situația socio-economică.

Psihoigiena persoanelor cu alcoolism cronic

Capitolul 1. Noțiuni generale

1.1 Alcoolismul

Asociația Psihiatrilor Americani (APA) definește alcoolismul ca o boală marcantă de un pattern patologic al uzului de alcool sau o primejdie a mediului ocupațional sau social datorită alcoolului, și sunt prezente simptomele fie de toleranță, fie de retargere.

Alcoolismul ca patologie se poate defini ca un abuz permanent al băuturilor alcoolice ce duce la intoxicație alcoolică cu urmări ce îi afectează funcțiile cognitive, somatice, interpersonale și sociale. Alcoolici sunt acei consumatori excesivi de alcool care sunt atât de dependenți de aceasta încât prezintă numeroase probleme în sănătatea mentală și corporală, relațiile interpersonale devin deficitare iar statut economic are de suferit. Morbiditatea și mortalitatea în rândul alcoolicilor a crescut, astfel se vizează strategii de tratament ce acționează la trei niveluri: la nivel primar se acționează asupra informării și controlului publicității a alcoolului în rândul bolnavilor. La nivel secundar trebuie depistat precoce alcoolismul și aplicat tratamentul cel mai potrivit încă din faze incipiente. La un al treilea nivel este necesară reintegrarea alcoolicului în familie, în societate dar și în profesie pentru a preveni posibilele recurențe. Întrucât sunt afectate funcțiile sociale, interpersonale, somatice și cognitive, victima suferă perturbări evolutive, astfel dând naștere la diferite tulburări și sindroame cu caracter grav.

Toxicomanii trec de la abuz la dependență de alcool datorită fixării comportamentale a acesteia. Dependența se manifestă printr-o stare în care toxicomanul consumă alcool în mod regulat pe o perioadă de timp, fiindu-i foarte dificil sau chiar imposibil să oprească de unul singur consumul. Dependența se produce la nivel psihic atunci când individului îi este greu să își înfrâneze consumul regulat chiar dacă începe să întâmpine dificultăți în familie sau la locul de muncă. În momentul în care va înceta consumul, acesta se poate confrunta cu simptome ca anxietate, iritabilitate, insomnii și depresie. Din punct de vedere fizic, dependența, odată stopată, aduce cu ea simptome vegetative caracteristice.