Studiu privind influența relațiilor familiale asupra imaginii de sine la adolescenți

REZUMAT

Imaginea de sine, desi greu de definit, joaca un rol esential in conduita; deseori omul apara, afirma, doreste sa creeze celor din jur o imagine pozitiva despre sine. Imaginea de sine are la baza fenomenul perceptiei sociale ; se realizeaza treptat in procesul de socializare, prin raportarea la sistemul de norme si valori socio-culturale ale grupului. Ne formam si ne schimbam imaginea de sine prin parerile, atitudinile, comportamentul celorlalti fata de noi, ne reflectam in altii. Este vorba de o perceptie, care indiferent daca este sau nu adevarata, ea va actiona asupra imaginii de sine

Adolescentii sunt in cautarea propriei identitati, joaca roluri succesive cautandu-se pe sine, fara a se regasi totdeauna, fac pe rebelii, sa nu faca confidente si sa joace rolul celor neintelesi. Au nevoie ca parintii sa fie intelegatori, capabili sa-i critice la nevoie, dar si sa-i sprijine in momente dificile..

Adolescentul doreste sa se afirme, sa fie unic, de aceea refuza ceea ce i se impune sa faca, adopta atitudini negativiste, ii contrazice pe ceilalti, in special pe parinti. Adolescentii raman dependenti de familie, dar se straduiesc sa iasa de sub tutela ei.

Adolescentii isi provoaca parintii pentru a-si testa propria independenta. Este perioada cand parintii sunt derutati si-si considera fiii dezordonati.

Persoanele cu o apreciere de sine inalta au o opinie realista, pozitiva despre ei, fiind increzatori in propiile forte, avand succes in situatiile academice si sociale. Acestea au parinti cu apreciere de sine inalta, fiind afectuosi si interesati de copii lor ca indivizi. Sistemul de pedepse/recompense este consecvent, comportamentul pozitiv fiind recompensat, iar cel negativ dezaprobat Astfel de parintii respecta dreptul tanarului la libertate cerandu-i sa respecte unele reguli bine stabilite, asteptand un comportament disciplinar.

La polul opus parintii autoritari asteapta obedienta din partea copiilor, fara a le explica acestora expectantele lor. Copii nu au incredere in sine, sunt mai putin independenti si isi cred parintii lipsiti de afectiune.

Imaginea de sine

D. Salade defineste imginea de sine ca si capacitatea individului de a integra intr-un tablou unitar toate impresiile, informatiile si trairile care se refera la persoana sa, si de a vedea just pe baza acestora locul sau intre ceilalti (Bonchis,1997, pagina 12 ).

Vasile Pavelcu sublinia ca aceasta « cunoastere de sine este cheia aproprierii de cei din jur, ma cunosc prin altii, iar pe altii ii identific prin mine… obiectivarea eului, cristalizarea imaginii adevarate despre sine se produce prin reversibilitatea imaginii despre sine cu imaginea altora despre noi cu capacitatea de a ne privi cu ochii altora si de a privi pe altul cu ochii nostrii » ( Bonchis, 1997, pagina 12).

R. Perron constata ca exista o multitudine de termeni pentru a determina realitati apropriate intre ele: reprezentarea de sine, perceptia de sine, cunoasterea de sine nu sunt identice, ba chiar au nuante diferite, ele referindu-se la realitati distincte.

Constiinta de sine este un rezultat al cunoasterii de sine, dar in acelasi timp autocunoasterea este proces, iar constiinta de sine este un produs. In literatura de specialitate, unii autori definesc autocunoasterea ca imaginea de sine, constiinta de sine sau cunoastere de sine.

Importanta pentru cunoasterea de sine este autoanaliza. Autoanaliza este investigatia si meditatia orietante spre obtinerea unei imagini de sine, vand la baza autoobservarea si raportarea la altii, avand ca scop perfectionarea modelului de comportare.

In virtutea comunicarii realizate cu altii, omul devine constient de el insusi constientizandu-se ca obiect pentru sine. In constientizarea de sine, locul central il ocupa gandirea, procesele intelectual cognitive, potrivit lui Mead (Zlate, 1997). La James si Cooley fundamentul Eu-lui se afla in experienta afectiva.

Autoaprecierea presupune cunoasterea calitatilor si defectelor proprii, a aptitudinilor, a atitudinilor, trasaturilor de personalitate, gradul lor de dezvoltare realizandu-se prin comparatie cu ceilalti.

Conceptia despre sine contine ceea ce stim si ce credem despre noi insine, ingloband nu doar prezentul, ci si trecutul, care a ajutat la formarea conceptiei despre sine din prezent.