Violența în Familie

1. Violenta

1.1 Concepte generale

Conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât şi în practică, grade diferite de vizibilitate şi de încadrare a comportamentelor considerate agresive, de la cele care afectează starea de sănătate a victimei, la cele care afectează situaţia ei socială sau stima de sine. O privire de ansamblu asupra percepţiei şi încadrării formale sau informale a comportamentelor şi atitudinilor în registrul violenţei arată o recunoaştere diferenţiată a comportamentelor şi atitudinilor, de la formele de violenţă fizică la formele de violenţă sexuală, verbală sau psihologică.

Din punct de vedere clinic o definitie larg acceptata a violentei domestice este aceea formula de Stark si Flitcraft: Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victime, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimelor, alimentelor , deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie.

1.2 Definitii

1.2.1 Definitii diferentiate privind violenta

Diferenţele apar în definirea termenului de violenţă şi în raport cu persoana care este victimă a violenţei; astfel este diferenţiată definiţia violenţei asupra femeii, asupra tânărului sau asupra persoanei vârstnice.

Astfel în definiţia descriptivă a termenului de violenţă apar forme cum ar fi: izolarea şi separarea persoanei de mediul social, refuzul accesului acesteia la orice tip de resurse, ridiculizarea, hărţuirea verbală şi poreclirea (folosite pentru a determina o persoană să se aprecieze ca fără valoare personală, astfel încât aceasta să poată fi ţinută sub controlul agresorului), ameninţarea verbală privind abuzul sau tortura directă sau indirectă (asupra copiilor sau rudelor).

Inconsistenţa în modul de încadrare a comportamentelor şi atitudinilor în registrul violenţei este dată de gradul diferit de percepţie şi conştientizare la nivel comunitar, atât a femeii şi copilului şi raportului acestora cu ceilalţi membrii ai familiei, cât şi de definire diferită a violenţei.

Un prim aspect implicat îl constituie percepţia culturală; studiile realizate pe grupuri delimitate cultural arată că încadrarea comportamentelor în definirea violenţei, la nivel comunitar, este făcută sub aspect cultural. Fiecare comunitate defineşte violenţa în cuplu în raport cu propriile cadre culturale de indentificare şi ierarhizare a gradelor de violenţă.

Spre exemplu, Williams & Becker (1999) au realizat cercetări privind violenţa asupra femeii. Cei doi cercetători au ajuns la concluzia că elementele cadrului cultural sunt esenţiale pentru modul în care o comunitate înţelege, defineşte şi dezvoltă acţiuni pentru combaterea violenţei asupra femeii în relaţia de cuplu; o altă concluzie a studiului a fost aceea că încercarea de a combate violenţa la nivel comunitar prin intermediul implementării măsurilor legislative nu este o soluţie în reducerea violenţei; la nivelul relaţiilor interpersonale nu este asumată definiţia legislativă a violenţei atunci când aceasta este impusă ca un mecanism extern de reglementare. Este imperativ ca membrii comunităţii să conştientizeze violenţa şi să-şi asume responsabilitatea confruntării cu problema violenţei.

1.2.2 Definitii stiintifice privind violenta

Lipsa de consens privind definiţia violenţei asupra femeii, întâlnită la nivel socio-cultural, este regăsită şi în abordările cercetătorilor şi specialiştilor în domeniu. În literatura de specialitate nu există o definiţie care să acopere problematica violenţei şi care să fie bazată pe consensul cercetătorilor. Fiecare cercetător sau specialist a definit violenţa, sau a creat registre de încadrare a comportamentelor şi atitudinilor care să delimiteze formele violenţei, în raport cu domeniul de specializare şi cu necesităţile de lucru; definiţiile violenţei depind de domeniul de apartenenţă al cercetătorului şi de scopul pentru care sunt elaborate. Astfel, definiţia violenţei elaborată cu scopul de a fi utilizată în procedurile penale va fi diferită de definiţia utilizată de către serviciile de asistenţă a victimelor violenţei. De asemenea, definiţia utilizată de către serviciile de sănătate publică diferă de definiţiile folosite de către psihologi în cadrul programelor de terapie a victimei sau agresorului.

Se numeste violenta in familie orice act vatamator, fizic sau emotional, care are loc intre membrii unei familii. Desi pana de curand s-a presupus ca femeia este cel mai adesea victima violentei in familie, in urma unor cercetari s-a descoperit ca de fapt numarul barbatilor agresati este destul de mare.

Experţii care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt raportate poliţiei sau spitalelor.

Atât în domeniul ştiinţific, cât şi în cel juridic, sunt utilizate definiţii asupra violenţei care includ termenul de acţiuni intenţionate sau acţiuni percepute ca intenţionate. Aspectul de intenţionalitate delimitează realizarea actelor violente de intenţia de a produce suferinţă şi condiţionează definirea unui act violent de intenţia de a produce suferinţă.

Intenţionalitatea actelor violente este raportată la persoana care le utilizează, la motivaţia şi modalitatea în care este utilizată violenţa. Includerea ideei de intenţionalitate în operaţionalizarea conceptului de violenţă crează dificultăţi atât în încadrarea unor comportamente în registrul violenţei cât şi în măsurarea violenţei.

1.3 Formele violentei

Problema violentei fizice

Violenţa fizică este apreciată de 87% dintre europeni ca fiind o problemă foarte serioasă în timp ce numai 0.1% apreciază că forma de violenţă fizică nu este o problemă serioasă. Cel mai înalt scor a fost atins de Suedia şi Irlanda (3.94), în timp ce scorul cel mai scăzut a fost atins de către Finlanda şi Germania de Est (3.77), urmate de Danemarca (3.78) şi Luxemburg (3.79).