Violență în Școală

Motto: Violenţa este arma celor slabi.

Violenţa în mediul şcolar

- aspecte generale -

Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa scrisă sau audiovizualul informează în permanenţă cu privire la manifestări diverse ale acestui fenomen. Apariţia diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine, adesea, un lucru obişnuit, cu care semenii coexistă fără măcar a se mai sesiza asupra pericolului. Chiar dacă reprezintă o problemă delicată, punerea sub control a fenomenului violenţei nu se poate face decât dacă îi sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilităţile de prevenire. Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în actul educaţional. Cu atât mai mult cu cât şcoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a rupe cercul vicios al violenţei în mediul şcolar.

În România există foarte puţine date statistice care să releve prevalenţa hărţuirii şi violenţei în mediul şcolar, cu toate că la nivel empiric se cunoaşte că acest fenomen este în continuă creştere la noi în ţară, existând o multitudine de cazuri de violenţă în şcoli mediatizate prin presa scrisă şi audio-vizual. Violenţa în şcoli este de asemenea considerată ca fiind un comportament învăţat fiind tangenţial identificată, în special, în legătură cu violenţa adulţilor faţă de copii, făcându-se asocierea între familia disfuncţională şi comportamentul potenţial violent al copiilor proveniţi din aceste tipuri de familii.

Pentru a putea derula programe de prevenţie şi intervenţie este importantă înţelegerea fenomenului de hărţuire şi violenţă în şcoli şi caracteristicile atât ale agresorilor cât şi ale victimelor.

Olweus (1994) a descris violenţa ca şi un tip special de agresiune, în care cineva atacă fizic sau ameninţă o persoană, care este slabă şi fără putere, pentru a o face să se simtă speriată, restricţionată sau supărată pentru o perioadă considerabilă de timp, atât datorită traumei emoţionale, ce urmează unui asemenea atac, dar şi datorită fricii de noi atacuri. Această definiţie arată că violenţa şcolară (bullyingul) este diferit de luptele sau certurile pe care doi oameni de aproximativ aceeaşi putere le au (Whitney & Smith, 1993). În acest caz, actorul şi victimele sunt părţi ale aceluiaşi grup social de interacţiune.

Surse ale hărţuirii şi violenţei în mediul şcolar

- Factorul familial

Cercetările în ceea ce priveşte implicarea factorului familial în comportamentul agresiv confirmă faptul ca adolescenţii agresivi provin, de regulă, din familii în care părinţii înşişi sunt agresivi, şi metodele disciplinare sunt neadecvate, fiind deseori brutale. Studiile privind relaţiile dintre tatăl tiran şi adolescent menţionează faptul că adeseori pot avea loc conflicte, care pot sfârşi printr-o ruptură a relaţiilor cu părinţii şi fuga de acasă a adolescentului precum şi prin vagabondaj.

Tinerii care sunt deseori victime ale hărţuirii şi violenţei provin în special din familii hiper-protective în care părinţii sunt cei care îndeplinesc toate nevoile copiilor, îi controlează, nu-i lasă să-şi creeze propriul lor grup de prieteni, familia ţinând locul colegilor de la şcoală, a prietenilor din faţa blocului, a prietenului celui mai bun şi aşa mai departe. Aceşti tineri devin dezadaptaţi şi izolaţi social, ei nu ştiu să ia decizii în situaţii problematice, să reacţioneze în anumite situaţii de viaţă, să se adapteze la diferiţi factori de mediu.

- Factorul social

Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncţionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu educaţia tinerilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate in educaţie. Pentru ţările fost comuniste, creşterea violenţei în general, nu numai a violenţei şcolare, este pusă pe seama unui complex de factori precum: liberalizarea mas-mediei, lipsa exerciţiului democratic, creşterea libertăţii generale de mişcare, slăbirea autorităţii statului şi a instituţiilor angajate în respectarea legii, accesul la mijloace de agresiune (Radu, 1994).

Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor, care încep să se îndoiască de eficacitatea şcolii, de utilitatea ştiinţei. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât constată că şcoala nu îi asigură inserţia profesională. Valorile tradiţionale promovate în şcoală – munca, meritul, efortul – cunosc o degradare vizibilă. Un mediu social în criză afectează profund dezvoltarea personalităţii adolescentului şi a individului, în general.