Cuprins
- - ARGUMENT
- - CAP. I. Comunicarea şi tipuri de comunicare
- - CAP. II. Comunicarea verbală. Limbaj şi metalimbaj.
- Ce îngheaţă comunicarea.
- - CAP.III. Comunicarea nonverbală. Limbajul timpului.
- Rang şi autoritate
- Falsificarea limbajului timpului
- Cum se poate învăţa limbajul timpului. Tuitorii şi zone
- Gesturi făcute cu mâna
- - CAP.IV. Arta de a alege colaboratorii
- - CAP.V. Inteligenţa emoţională şi reuşita ăn viaţă – experiment
- - CAP.VI. Principiul lui Ieter despre ascensiunea profesională
- - BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Extras din proiect
ARGUMENT
Principiile cunoaşterii omului sunt de aşa natură încât să nu permită generarea unei prea mari înfăptuiri şi trufii. Dimpotrivă, adevărata cunoaştere a omului nu poate să inspire decât o modestie, prin aceea că ne demonstrează că avem de-a face cu o sarcină de o excepţională însemnătate, la a cărei îndeplinire umanitatea lucrează chiar de la începuturile civilizaţiei. Dacă verificăm pe neaşteptate gradul de cunoaştere a omului într-un eşantion în care, constatăm că majoritatea subieţilor ăşi declină competenţa în această materie. Nimeni nu se poate lăuda cu o profesire de cunoaştere a omului. Cei care au dispus de o bună cunoaştere a omului în comparaţie cu media. Sunt cei care au reuşit în viaţă, stabilizând o foarte bună comunicare cu semenii, ţinând seama de semnalele neconştientizate şi involuntare transmise de interlocatar.
În activitatea de manager pe care am desfăşurat-o pe parcursul ultimilor zece ani, am constatat că o corectă interpretare a acţiunilor, limbajului dar şi a mişcărilor, gesturilor, intonaţiei precum şi a trăsăturilor fizice te ajută enorm în rezolvarea unor situaţii conflictuale, în convingerea partenerilor de comunicare de corectitudinea propiului punct de vedere.
Capacitatea de a citi semnalele nonverbale şi paraverbale altor persoane şi de a le compara cu cele verbale face parte din calităţile necesare unui lider de succes.
Această lucrare sintetizează cunoştinţele obţinute prin parcurgerea unui bogat material bibliografic – studii de referinţă în domeniul cunoaşterii omului şi al comunicării efectuate de autorităţi în aceste domenii – şi nu în ultimul rând obţinute prin propriile observaţii – la început făcute întâmplător şi mai apoi dirijate de lecturile făcute.
CAP.I.
COMUNICAREA ŞI TIPURI DE COMUNICĂRI
A comunica înseamnă a interacţiona, a relaţiona, a reacţiona în diverse maniere, a avea atitudini, a rezolva conflicte. Comunicarea este un proces interactiv în care indivizii implicaţi devin pe rând emiţători şi receptori de mesaje. Comunicarea umană se face cu alţii, dar şi cu tine însuşi, prin reflecţie personală. Omul ca fiinţă eminamente socială este puternic animat de un sentiment cunoscut de comunicare umană.
Activitatea de comunicare interumană este variată şi se poate realiza prin limbaj ( comunicarea verbală, prin mimică, pantomimică, gestică, comunicare nonverbală, comunicare fără simboluri, prin formule matematice, fizice, chimice, etc.), comunicare vizuală ( prin mijloacele artei plastice, reclame vizuale, etc.), prin sunete şi muzică ( comunicarea proverbală).
O comunicare după Albic, se referă la ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaţii şi de semnificaţii între persoane aflate într-o situaţie socială dată !, Relaţionarea dintre persoane constituie un proces de tranzacţie de tip social – nu poţi ca om, să nu comunicăm ! – dar tot ca om, intri în comunicare cu un întreg arsenal de elemente contextuale. Toate aceste probleme sunt valabile pentru comunicarea dintre indivizi, dintre grupuri, instituţii, etc., dar şi în comunicarea cu sine.
Calitatea comunicării depinde însă şi de aspectele legate de psihologia socială, de factorii psihologici specifici interlocutorilor, adesea ignoraţi. A reduce procesul comunicării chiar la un simplu schimb de informaţii, înseamnă a distorsiona valoarea reală a manifestării acestuia în relaţia dintre ,, locutori,,.
,,Cunoaşterea omului comportă însă încă o latură, la fel de importantă, reprezentată de aşa-numitul aspect social al acesteia. Este neîndoielnic faptul că oamenii s-ar putea comporta mai bine unii faţă de alţii. Această posibilitate de inducere în eroare constituie un pericol imens pentru societate. Acest pericol trebuie să-l demonstrăm noi colaboratorilor noştri, pe care vrem să-i iniţiem într-ale vieţii. Ei trebuie să devină capabili să recunoască tot ce este inconştient în viaţă, toate deghizările, disimulările, şiretlicurile şi perfidiile, spre a-i putea avertiza pe cei pândiţi de asemenea primejdii şi a le veni în ajutor. Numai cunoaşterea omului conştient practicată, ne va sluji în acest sens,, - Alfred Adler ,, Cunoaşterea omului,,.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cunoasterea Omului si Calitatea Comunicarii.DOC