Dezvoltarea atașamentului - tipuri de atașament

INTRODUCERE

Love has its origin in attachment to the satisfied need for nourishment (Bowlby, 1969)

Teoria ataşamentului este munca comună a lui John Bowlby şi Mary Ainsworth. Revenind la conceptele din etologie, cibernetică, procesarea informaţiei, psihologia dezvoltării, şi psihanalişti, John Bowlby a formulat principiile de bază ale teoriei.

El a revolutionat astfel gândirea noastră despre legătura dintre un copil şi mama şi perturbarea acesteia prin separare, privare, şi deces.metodologia inovatoare a lui Mary Ainsworth nu numai că a făcut posibil testarea unora dintre ideile empirice a lui Bowlby si, de asemenea,a jutat la extinderea teoriei şi este responsabilă pentru noile direcţii pe care le-a luat. Ainsworth a contribuit la conceptul de coeficient al ataşament ca o bază siguă din care un copil poate explora lumea. În plus, a formulat conceptul de sensibilitate maternă la semnalele sugarilor şi rolul său în dezvoltarea de modele de ataşament mama-copil..

I. ATAŞAMENTUL. DEFINIŢIE

Ataşamentul apare la intersecţia dintre predispoziţiile temperamentale ale copilului şi oferta părinţilor şi funcţionează ca un sistem de control sau asemenea unui termostat în menţinerea stării de echilibru(proximitatea părinţilor) (Bonchiş, 2011).

Ataşamentul este relaţia afectivă preferenţială, selectivă şi durabilă, ce se stabileşte între copil şi părinţi sau adulţii care îi îngrijesc (Schaffer, 2005; Harwood, 2010, Apud. Bonchiş, 2011).

Se înţelege din această definiţie că ataşamentul reprezintă tendinţa copilului de apropiere faţă de anumite persoane semnificative. Legăturile sunt selective, adică se regăsesc numai în interacţiunea cu aceşti indivizii. Aceste persoane îi oferă un sentiment de siguranţă, confort şi securitate, necesar pentru a explora mediul, un refugiu, dar şi un element de consolare în ommentele dificile, în special în primul an de viaţă (Harwood, Miller, Vasta, 2010, Apud Bonchiş, 2011).

Atşamentul poate fi definit ca legătura emoțională, de lungă durată cu un anumit individ. Astfel de legături sunt caracterizate prin următoarele trăsături: selectivitate, adică centrarea pe indivizi specifici care solicită comportamentul de atașament într-o manieră care nu se regăsește în interacțiunile cu alți indivizi, de cautarea proximității fizice, adică se depunde efort pentru a menține aproprierea de obiectul atașamentului, oferă confort și securitate și produce supărare la separare (Schaffer, 2005).

II. CARACTERISTICILE ŞI FUNCŢIILE ATAŞAMENTULUI

Ataşamentul poate fi definit, din câte am putut observa mai sus, ca o legătură emoţională de lungă durată cu un anumit individ; astfel de legături se caracterizează prin următoarele trăsături (Schaffer, 2005, p.100):

- Sunt selective: adică sunt centrate pe indivizi specifici care solicită comportament de ataşament într-o manieră şi într-o măsură care nu se regăsesc în interacţiunea cu alţi indivizi.

- Ele presupun căutarea proximităţii fizice, adică se depune efort pentru a menţine apropierea obiectului ataşamentului

- Oferă confort şi securitate , acestea fiind rezultatul proximităţii

- Produc supărare la separare atunci când legătura e ameninţată şi când nu se poate obţine proximitatea