Importanța adultului în socializarea copiilor cu reținerea în dezvoltarea psihică (RDP)

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Se știe faptul că copiii cu reţinere în dezvoltarea psihică (RDP) se caracterizează printr-o simptomatologie clinică îngreunată, provocată atât de caracterul leziunilor organice a sistemului nervos central, cât şi de condiţiile specifice de organizare a vieţii şi asistenţei medicale în copilăria fragedă. Mulţi dintre copii cu astfel de patologie nimeresc la evidenţa medicului psihiatru din cauza manifestării sindromului excitării psihomotore şi dereglărilor de natură nevrotică sau psihopatică, ceea ce la rândul său lasă o amprentă asupra stării somatovegetative generale. Analiza particularităţilor psihologice a copiilor cu RDP duce la evidenţierea pasivităţii intelectuale, volum redus de cunoştinţe şi reprezentări asupra lumii înconjurătoare, întârziere în formarea operaţiilor mintale, subdezvoltarea tuturor părţilor vorbirii, gătinţa permanentă pentru conflict, incapacitatea de a rezolva situaţiile tensionate, autocritică scăzută, dependenţă mărită a comportamentului de situaţie, nivel jos de reglare volitivă. Cercetarea factorilor sociali, care stau la baza reacţiei copiilor orfani cu RDP, de vârstă preşcolară, arată faptul că complexitatea adaptării sociale a copilului în condiţiile instituţiei este condiţionat atât de experienţa vieţii sale cât şi de particularităţile de ordin clinico – psihologic, care caracterizează RDP. Încadrarea copiilor într-una din categoriile de normalitate, subnormalitate sau supranormalitate psihică este dificil de realizat şi presupune anumite riscuri. Zestrea nativă, vârsta, nivelul mediu al dezvoltării categoriei de subiecţi din care face parte cel apreciat, condiţiile familiale şi socioculturale.

Socializarea are o semnificaţie generală, care priveşte ansamblul dezvoltării psihofizice a individului şi una particulară, când se referă la o trăsătură sau un grup de însuşiri ca: intelective, caracteriale. Eşecurile şcolare, în stabilirea de relaţii cu cei din jur conduce adesea la interiorizare, izolare, formarea unei imagini nereale a ''sinelui'', neîncrederea în ceilalţi, nervozitate excesivă, apariţia sau accentuarea unor complexe de inferioritate, dezorganizarea personalităţii.

Aceste situaţii se oglindesc în comportament: o slabă colaborare cu ceilalţi, atitudini negative faţă de activitate şi colectiv, nemulţumire privind aprecierea rezultatelor altora, agresivitate, etc. Devierile comportamentale care au la bază handicapurile de orice fel sunt rezultatul mai multor factori cumulaţi. Cadrele didactice sunt primele care trebuie să sprijine copiii cu handicap în formarea unor comportamente şi abilităţi care trebuie să permită integrarea socio-profesională, dar fără o susţinere din partea familiei, a mediului în care trăiesc, această acţiune este aproape imposibilă. Divergenţele care apar nu de puţine ori, între şcoală şi familie, între familie şi comunitate privind atitudinea faţă de copilul cu dizabilităţi creează nesiguranţa - premisă a primelor tulburări atitudinale. Datoria cadrelor didactice, dar şi a societăţii în general este de a spori încrederea în forţele proprii, a sprijini în momentele dificile, a oferi un model de comportament spre care copiii să aspire. În condiţiile în care copilului cu handicap îi sunt stimulate şi dirijate permanent activitatea intelectuală, activitatea afectiv-volitivă, beneficiază de un confort psihic riscurile apariţiei abaterilor comportamentale sunt minime.

Ipotezele cercetării. Socializarea copiilor cu Reținerea în Dezvoltarea Psihică rămâne prioritatea a vieţii noastre, iar succesul acestei activităţi este condiţionat doar de tact şi iubire. Respectul pentru demnitatea umană este una dintre cele mai înalte distincţii ale omului. Anume pe aceste criterii mi-am construit teza de față

Scopul cercetării. Teza de față își propune realizarea unui studiu privind importanțaadultului în socializarea copiilor cu Reținerea în Dezvoltarea Psihică

Structura tezei. Conform obiectivelor propuse teza cuprinde: introducere, două capitole, concluzii, bibliografie.

IMPORTANȚA ADULTULUI ÎN SOCIALIZAREA COPIILOR CU REȚINEREA ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ (RDP)

CAPITOLUL I

Caracteristica generală privind socializarea copiilor cu RDP

1.1. Natura devianței – prevenirea și metode de intervenție

Înțelegerea profundă a naturii devianței, dizabilităţii şi dimensiunilor sociale ale handicapului, în mod particular a rolului jucat de societate şi instituţiile sale în acest proces, a fost o componentă importantă în această concepţie nouă. Critica instituţiilor segregate s-a extins pană la profesioniştii implicaţi în ajutorarea persoanelor cu dizabilităţi.

Integrarea, ca sistem în care se crede, a fost rezultatul unor valori şi priorităţi care au fuzionat, toate caracteristice ideologiei perioadei respective, devenind elaborate într-un set de preocupari faţă de aceste persoane defavorizate:

1. Situatia lor în societate;

2. Problema relaţiilor societate-deficienţi;

3. Dezavantaj luat ca consecinţă generală.