Managementul Proiectelor Educaționale

Revoluţionarea educaţiei, înţeleasă ca fundament al realizării progresive a obiectivelor societăţii cunoaşterii, statuează, in acest context, învăţământul ca prioritate absolută. Conceptul se regăseşte în toate politicile adoptate la nivel naţional referitoare la educaţie şi în programele de dezvoltare pe termen mediu şi lung al domeniului, ceea ce presupune, pe lângă îndeplinirea obligaţiilor asumate la nivel guvernamental, un alt tip de implicare şi abordare a aşteptărilor în interiorul sistemului.

Ne aflăm într-o perioadă în care învăţământul preuniversitar este marcat de schimbare în abordarea conţinuturilor şi a finalităţilor, în abordarea strategiilor de predare-învăţare şi a modalităţilor de evaluare. Toate elementele schimbării ţintesc depăşirea modelului de absolvent deţinător de cunoştinţe dar cu probleme de integrare socială şi în mod special pe piaţa muncii şi formarea unui absolvent deţinător de competenţe şi abilităţi practice şi de relaţionare care-l fac perfect adaptabil la regulile şi cerinţele societăţii.

Schimbarea depinde de cadrele didactice, de capacitatea lor de a face faţă rigorilor tranziţiei profesionale , de asumare de noi roluri şi responsabilităţi în relaţiile şi raporturile cu elevii şi cu comunitatea. Un plan de manifestare a schimbării, cu largi perspective în practica pedagogiei interactive şi reflexive, îl reprezintă proiectul şcolar educaţional.

Foarte multe cadre didactice şi manageri şcolari manifestă un interes evident pentru iniţierea de astfel de proiecte dar entuziasmul se diminuează şi chiar dispare în multe cazuri datorită lipsei de pregătire managerială în general şi de pregătire în domeniul managementului de proiect in special.

Managementul de proiect, este bine reprezentat în literatura de specialitate specifică problematicii proiectelor iniţiate de instituţii economice care dezvoltată o amplă activitate de cercetare pentru rezolvarea problemelor de calitatea produselor, de piaţă, de concurenţă, de profit etc. Pentru proiectele şcolare educaţionale în literatura referitoare la managementul educaţional există abordări tangenţiale cu problematica proiectului de dezvoltare instituţională al şcolii, fapt care induce unele confuzii sau chiar neclarităţi demobilizatoare. Am considerat că, experienţa şi expertiza managementului proiectelor pentru domeniul economic, prin adaptare la caracteristicile specifice domeniului educaţional, poate prefigura un model de management al proiectului şcolar educaţional, desigur perfectibil, atât de necesar în condiţiile în care interesul pentru parteneriate educaţionale este deosebit de crescut.

Capitolul 1

CONSIDERAŢII GENERALE

Importanţa în timp a managementului proiectelor în dezvoltarea organizaţiilor, indiferent de sfera domeniul în care acestea îşi desfăşoară activitatea, a dus la cristalizarea şi dezvoltarea conceptului ca fiind o disciplină de sine stătătoare, diferită de managementul general. Se apreciază că în momentul de faţă foarte mulţi manageri nu au o pregătire specială în domeniul managementului proiectului şi nu fac diferenţa între acesta şi managementul general. Ca în toate domeniile de activitate, în educaţie importanţa managementului de proiect, în sensul de concept modern, a fost conştientizată abia după anul 1990 iar calificarea în domeniu al celor implicaţi în activităţi specifice a devenit o necesitate indiscutabilă.

1.1 Definiţia proiectelor şcolare educaţionale

Noţiunea de proiect este definită aproximativ identic atât de dicţionare cât şi de diferiţi autori, diferenţele de abordare fiind date de regulă de tipologia acestora. Din lucrarea „Managementul proiectului”, autori D.Dumitraşcu şi R.V. Pascu de la Univ.”L.Blaga” Sibiu se pot reţine câteva definiţii în care se regăseşte esenţa proiectelor şcolare educaţionale ca de exemplu:

- imaginea unei situaţii pe care ne gândim să o atingem;

- un demers specific care permite structurarea metodică a unei realităţi viitoare;

- prima formă a unui plan care urmează să fie discutat şi aprobat pentru a primi un caracter oficial şi a fi pus în aplicare;

- un set planificat de acţiuni cu o dată de început şi o dată de sfârşit, cu o echipă şi un buget alocat acestui scop, conduse de un manager.

- un ansamblu de activităţi intercondiţionate, realizate într-o manieră organizată, cu momente de început şi de sfârşit clar definite, pentru a obţine rezultate specifice care să satisfacă necesităţile derivate din planul strategic al unei organizaţii;

- un efort complex ne tipic cu scop bine precizat, fără caracter de rutină, limitat în timp, buget, resurse, costuri, cerinţe de performanţă, concepută întâmpine necesităţile consumatorului

Aceeaşi autori, acceptând multitudinea punctelor de vedere privind definirea proiectului, sintetizează conţinutul noţiunii astfel:

- este o metodă care permite trecerea de la idee la acţiune structurând diversele faze ale acestui proces;

- se pune în practică modificând mediul în care se derulează;

- ia formă într-un context social, spaţial şi temporal specific

- deţine o dimensiune educativă şi permite indivizilor să înveţe experimentând;

- este produsul unei munci colective;

- implică obligatoriu o evaluare care permite efectuarea unei legături între idee şi acţiune.

Pentru domeniul educaţiei, literatura de specialitate propune câteva definiţii care, în esenţă, nu diferă fundamental de cele formulate pentru domeniul economic. Astfel:

- un set de intenţii generale privind orientarea dezvoltării individuale sau instituţionale;

- intenţia de a întreprinde o acţiune cu caracter ameliorativ al cărui aspect esenţial îl constituie caracterul anticipativ;

- o cale sigură de implicare responsabilă a elevilor în problematica societăţii.

1.2 Scurt istoric al proiectelor şcolare educaţionale

Proiectele şcolare educaţionale sunt rezultatul firesc al schimbărilor care au intervenit în viaţa organizaţiilor şcolare ca urmare a implementării procesului democratizării şi reformării sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat. În ultimii ani orientarea educaţiei a evoluat sub influenţa schimbărilor sociale, economice şi politice fundamentale de la simpla achiziţie de cunoştinţe şi formarea unor deprinderi practice la dezvoltarea atitudinilor şi competenţelor sociale şi profesionale care permit individului să se dezvolte ca o persoană creativă, adaptativă şi deci cu şanse mari de integrare socială. Instituţiile de învăţământ preuniversitar s-au transformat treptat din organizaţii rigide în organizaţii flexibile care , în ceea ce priveşte produsul final – tânărul pregătit din toate punctele de vedere pentru integrarea socială – au de rezolvat un obiectiv esenţial, asigurarea calităţii în educaţie. Sarcina este de complexă la nivelul instituţiei şcolare fiind condiţionată atât de factori subiectivi generaţi în mod special de mentalităţi conservatoare (atât în mediul intern cât şi extern organizaţiei) şi informare insuficientă dar şi de factori obiectivi legaţi de baza materială, resursele financiare şi resursele umane exprimate calitativ, în mod special prin nivelul de formarea a personalului didactic şi al managerilor şcolari.