Portofoliu Didactic

1. Curriculum vitae

M 30.11.1987 necăsătorit

Adresa 1: Dragomir (Berzunţi), nr. 112 ,Bacău

Adresa 2: Mărăşeşti, nr. 157, Bacău

Telefon:

Email:

Educaţie

Studii:

Din 2007 până în prezent

Universitatea “din Bacău

Facultatea de Inginerie.

Ingineria si Protecţia Mediului in Industrie

Din 2002 până în 2006

Colegiul Naţional “Dimitrie Cantemir” – Oneşti

Specializarea: Limbi Moderne

Diplome: Bacalaureat, diplome de participare la “Sesiunea de comunicări ştiinţifice” organizată de Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău, dintre care două cu locul doi, diplomă de participare la proiectul PLM Adaptor.

Aptitudini

Permis de conducere

Categoria B.

Limbi straine (Scris,Vorbit,Citit):

engleză (mediu,mediu,avansat)

franceză (mediu,mediu,avansat)

spaniolă (începător,începător,începător)

Cunoştinţe PC:

Internet,

Microsoft Office,

AutoCAD,

NX7

Alte cunostinte, aptitudini sau observaţii

Imi place lucrul în echipă sau individual, mă caracterizează ascultarea activă, rezistenţa la stres, responsabilitatea, ordinea, respectul.

Iubesc artele plastice, imi place să dau sfaturi , mă adaptez uşor la orice situaţie.

2. Psihologia educaţiei

2.1. Învăţarea şcolară şi socială. Mecanisme şi procesualitate.

Sarcina fundamentală a învăţământului este aceea a învăţării. Psihologia şcolară are ca preocupare principală studierea psihologică a procesului învăţării.

În sens larg, prin învăţare se înţelege orice achiziţie comportamentală, relativ stabilă, care are ca scop o mai bună adaptare la mediu. După A. N. Leontiev învăţarea reprezintă “procesul dobândirii experienţei individuale de comportare”, de aici înţelegem faptul că învăţarea nu este doar o acumulare de informaţii ci este formativă pentru întreaga personalitate, personalitate care include voinţa, sentimentele şi gândirea. Rezultă că şi animalele dobândesc o anumită experienţă care le mijloceşte adaptarea la mediul natural. Omul însă nu trăieşte numai în mediul natural. El trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea cu precădere în mediul social şi cultural. Prin învăţare, omul ia cunoştinţă de achiziţiile din mediul social şi cel cultural, cunoştinţe pe care şi le însuşeşte prin descoperirea, decodificarea şi asimilarea informaţiei sociale.[1]

A. Cosmovici distinge două forme ale învăţării, şi anume:

• Învăţarea spontană / învăţarea socială – care reprezintă, în special, învăţarea din cadrul familiei, la care se adaugă cea din cadrul grupurilor de joacă, cea din timpul practicării meseriei, şa.[1]

• Învăţarea sistematică – reprezintă învăţarea organizată din cadrul şcolii şi din cadrul diferitelor stagii de instruire. Aceasta se bazează mai mult pe acumularea de informaţii şi mai puţin pe dezvoltarea în plan sentimental şi motivaţional.[1]

La rândul ei, învăţarea din cadrul şcolii se se clasifică astfel:

• Învăţarea senzorio-motorie – care constă în formarea deprinderilor şi priceperilor motorii.

• Învăţarea verbală – care cuprinde însuşirea de cunoştinţe, formarea capacităţilor şi priceperilor intelectuale

Aceste două tipuri de învăţare se completează una pe cealaltă.

Procesul învăţării este deosebit de complex, din această cauză a fost abordat în mod diferit de către oamenii de ştiinţă de-a lungul timpului. Astfel, Pavlov spunea despre învăţare că este o substituire de stimuli, realizată intern prin formarea unor legături între centrii nervoşi. Acesta considera că învăţarea este influenţată de întăririle aplicate subiectului, imitaţie şi de curiozitate. Thorndike spunea despre învăţare că ar fi o substituire de reacţii, având la bază formarea de conexiuni în creier. Watson afirma că învăţarea este o succesiune de reflexe condiţionate. Ulterior s-a demonstrat că învăţarea antrenează atât procesele de cunoaştere, cât şi afectivitatea, priceperile motorii şi voinţa. [2]

Psihologia contemporană este influenţată de opera lui J. Piaget în care a demonstrat că acţiunile şi operaţiile mintale se nasc prin interiorizarea acţiunilor reale.

Procesele şi activităţile psihice interacţionează şi interferează concomitent, însă unul dintre acestea este preponderent într-o anumită fază a învăţării.

În procesul de învăţare se disting două etape:

• Rezolvarea unei probleme - etapă în care rolul principal îl deţine gândirea, organizând percepţia, atenţia, memoria şi imaginaţia.

• Fixarea, consolidarea soluţiei – în acest caz pe primul loc fiind memorarea inteligentă.

Învăţarea e susţinută tot timpul de motivaţie, voinţă, afectivitate şi de comunicarea profesor-elev care implică limbajul. Învăţarea e condiţionată de atenţie, percepţie, memorie, motivaţie.