Maica Domnului în Învățătura Sfântului Ioan Damaschin

Introducere

Legat de Maica Domnului Serghei Bulgakov afirma în anul 1925 : „Creştinismul numai cu Hristos, fără Maica Domnului, e în fiinţa sa o altă religie decât Ortodoxia, iar protestantismul s-a separat de Biserică nu prin învăţăturile sale greşite şi prin amputările sale arbitrare, ci mai cu seamă şi în chip esenţial prin lipsa unui sentiment faţă de Maica Domnului” Prin aceste cuvinte Serghei Bulgakov a pus pe tapet un adevăr cât se poate de concret legat de relaţia pe care fiecare Biserică o are faţă de cea care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu.

În Biserica Ortodoxă locul Sfintei Fecioare Maria este unul central, iar cultul este cel care reflectă cel mai bine raportarea Bisericii ca trup mistic al lui Hristos la cea care L-a născut pe Mântuitorul lumii. Viaţa Bisericii în întregul ei nu poate fi concepută fără Fecioara Maria. Tot Serghei Bulgakov afirma că „Biserica ortodoxă venerează pe Fecioara Maria ca pe cea care este mai cinstită decât Heruvimii şi mai preamărită fără de asemănare decât Serafimii”, ca pe cea care este superioară oricărei făpturi” Tot el spunea că „Biserica vede în ea pe Maica lui Dumnezeu, cea care, fără a se substitui unicului Mijlocitor, mijloceşte înaintea Fiului pentru tot neamul omenesc; şi noi o rugăm fără încetare să mijlocească pentru noi. Iubirea şi veneraţia faţă de Fecioara este sufletul pietăţii ortodoxe, inima ei, cea care încălzeşte şi însufleţeşte trupul întreg.” Având această imagine în minte creionată de Serghei Bulgakov şi diferenţele pe care acesta le-a sesizat între cele trei Biserici creştine (Ortodoxă, Catolică şi Protestantă) mi-a venit în minte un lucru petrecut într-o biserică protestantă din Elveţia când am fost şocat nu atât de simplitatea locaşului cât mai ales de inexistenţa icoanei Maicii Domnului. Pentru credinciosul creştin care intră într-o biserică ortodoxă şi pentru care, primul gest este acela de a se închina la cele două icoane împărăteşti ale Mântuitorului Hristos şi ale Maicii Domnului, viaţa fără prezenţa Fecioarei Maria, asemenea celei din Biserica Protestantă, nu este simţită ca autentică, direct ancorată în învăţătura Părinţilor. Astfel că în ceea ce priveşte cultul ortodox rugăciunile reprezintă o ancorare în concret a cinstirii deosebite pe care credinciosul ortodox o aduce Maicii Domnului.

Plecând de la aceste lucruri sesizate personal şi prezente în viaţa Bisericii vom încerca să facem o prezentare a învăţăturii despre Maica Domnului, mai precis să răspundem la întrebarea: De ce o cinstim noi pe Fecioara Maria- Care sunt temeiurile dogmatice ale acestei preţuiri pe care creştinii ortodocşi o aduc acesteia?

Tema este destul de vasta, de aceea, la sfaturile părintelui profesor am ales să ne axăm pe o analiză a mariologiei ortodoxe din punctul de vedere al Sfântului Ioan Damaschin. Dar de ce Sfântul Ioan Damaschin- Deoarece acesta este unul dintre Părinţii Bisericii cu o extraordinară putere de concizie şi care, în opera lui, a ştiut să cuprindă esenţialul din învăţătura de credinţă a Bisericii, fără să o ciuntească sau să - i diminueze valoarea dogmatică. Trecând fugitiv prin opera Sfântului Ioan Damaschin ne-a impresionat atitudinea plină de responsabilitate şi seriozitatea cu care acesta a aşternut pe hârtie învăţătura Bisericii, răspunzând în acelaşi timp problemelor vremii cu care Biserica se confrunta. În acest context am observat preţuirea, bazată pe adevărul dogmatic, pe care Sfântul Ioan Damaschin a nutrit-o faţă de Maica Domnului, Pururea Fecioara Maria.

Având aceste resorturi vom încerca în cele ce urmează să prezentăm învăţătura ortodoxă despre Maica Domnului, trecându-o prin filtrul gândirii pline de conciziune a Sfântului Ioan Damaschin. Astfel lucrarea este împărţită în 5 capitole mari, fiecare, la rândul său, fiind împărţit în alte subcapitole. Dacă în primul capitol vom face o scurtă trecere în revistă a vieţii Sfântului Ioan Damaschin, cu o analiză asupra operei acestuia, în capitolul 2 vom încerca să analizăm contextul în care învăţătura despre Maica Domnului a fost pusă la îndoială de anumite persoane ce nu vroiau să înţeleagă, cum, aceasta poate fi numită Născătoare de Dumnezeu ( eotokoj). Tot în acest capitol vom prezenta cauzele care au dus la acest fel de gândire, dar şi consecinţele pe care le-a avut asupra vieţii Bisericii. În această ambianţă vom creiona cei doi episcopi, care au stat în centrul conflictului, pe de o parte ereticul Nestorie şi pe de altă parte Sfântul Chiril al Alexandriei.

În capitolul 3 vom începe o analiză asupra principalelor fire ce stau în centrul învăţăturii despre Maica Domnului. Însă pentru a ajunge să analizăm aceste aspecte mai întâi vom prezenta premisele care stau la baza atributelor pe care Biserica noastră le acordă Sfintei Fecioare Maria: calitatea de Născătoare de Dumnezeu; calitatea de Pururea Fecioară; şi supracinstirea acesteia. Aceste premise pe care le vom prezenta şi analiza stau la baza celor trei atribute ale Mariei şi ele sunt legate de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, care Şi-a luat firea omenească din mama sa.

Tot în capitolul 3 vom analiza pe rând fiecare calitate a Mariei din perspectiva Bisericii Ortodoxe insistând asupra impactului pe care acestea le-au avut asupra procesului de sistematizare a învăţăturii de credinţă.