Contribuția lui Barbu Stefanescu Delavrancea în literatura pentru copii

1.1. Conceptul de literatură pentru copii

- parte integrantă a literaturii naţionale şi universale;

- scrierile pentru copii trebuie să intereseze pe oamenii maturi şi instruiţi,

deoarece copilăria nu dispare niciodată din oameni;

- creaţiile din literatura pentru copii evocă, de obicei, copilăria sau dezvoltă taine

accesibile şi interesante pentru această vârstă;

- mari cărţi ale copilăriei: Amintiri din copilărie, de Ion Creangă,

Uliţa copilăriei, La Medeleni, de Ionel Teodoreanu, Cuore, de Edmondo de Amicis, Singur pe lume, de Hector Malot; Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain, Micul prinţ de Antoine de Saint Exupery.

Definiţii

- “literatura pentru copii include totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea

mesajului, gradul de accesibilitate şi .nivelul realizării artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relaţie afectivă cu cititorii lor (Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu, Literatura pentru copii, E.D.P, 1977)

- “ceea ce face caracterul specific al literaturii pentru copii trebuie identificat cu

caracterul educativ al foarte multor texte literare (ori care poate fi speculat în multe texte) Literatura pentru copii nu acoperă sfera educativului” (Nicolae Manolescu, România literară, .nr.25/l997, editorialul Literatura pentru copii).

Trăsături ale literaturii pentru copii:

- viziunea asupra vieţii - “Totuşi, fondul etern va fi înfăţişat copiilor într-o

viziune specială, cum e, de pildă, aceea a basmului. Dar basmul interesează şi pe omul matur” (George Călinescu)

- umorul - “un defect major al manualelor: n-au haz, nu amuză, uitând că

instrucţia la cei mici trebuie să aibă sare şi piper” (N. Manolescu);

- caracterul instructiv - educativ - “Copilul se naşte curios de lume şi .nerăbdător

de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă” (G. Călinescu, Jules Verne şi literatura pentru copii)

- cultul pentru om —“A ieşi din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta cred

că e secretul marilor literaturi pentru tineret”.

Studiul literaturii pentru copii - N. Manolescu propune două soluţii:

a) principalele opere exclusiv pentru copii (dar nu şi altele) să fie cuprinse

într-un manual;

b) ”Dar şi mai bine ar fi dacă şi obiectul ca atare de studiu ar fi resorbit în

studiul literaturii române şi. străine, fiindcă şi în cazul literaturii zise pentru copii tot valoarea artistică şi universală contează. Separarea ei de capodoperele literaturii pentru toate vârstele e fără sens şi întreţine, cum s-a văzut, confuzia”.