Biblioteca

Polisemia Verbelor

Valoare:

6 puncte*

Marime:

43.77Kb

Pagini:

30

Nota:
8 Polisemia Verbelor, 8 out of 10 based on 1 rating
Contine fisiere:

doc


Domenii:

Romana


Profesor Indrumator / Prezentat Profesorului:

Valentin Cozer

* de la numai 2.65 Lei, cumparand puncte sau poti obtine puncte daca postezi documente (vezi detalii)
Orice document downloadat sau uploadat este adaugat in Biblioteca Mea

Fisiere arhiva: (1)

  • Polisemia Verbelor.doc
Vezi informatii descarcari anterioare

Din cuprins:
Introducere 2
Capitolul I
Polisemia în limba română 4
1.1. Câte ceva despre polisemia în limba română 4
1.2. Probleme generale ale polisemiei 12
Capitolul II
Bazele teoretice şi practice ale polisemiei verbelor 14
2.1. Specificul polisemiei verbelor 14
2.2. Polisemia la verbele de deplasare 23
Concluzii 28
Bibliografie 30

Extras din document:

Introducere
Actualitatea temei. Polisemia este un fenomen de limbă care constituie una din caracteristicile funda-mentale ale sistemului lexical şi este, în principiu, o urmare a evo-luţiei semantice a cuvântului, mai corect a mutaţiilor semantice. Polisemia sau polise-mantismul e capacitatea cuvântului de a avea mai multe sensuri şi se opune monosemiei sau monosemantismului denumire rezervată pentru cuvintele cu un singur sens(fenomen specific mai ales terminologiei ştiinţifice şi tehnice). În această ordine de idei, urmează să amintim că unităţile lexicale sunt polisemantice numai în dicţionare,reprezentând un ansamblu de virtualităţi semantice, în timp ce în context unităţile de vocabular,actuali-zându-se, se monosemantizează. Când vine vorba despre modalităţile de lexicografiere a polisemiei,lexicograful are sarcina de a elabora o structurare corectă şi bine argumentată a sensurilor cuvântului polisemantic în funcţie de tipologia şi destinaţia dicţionarului. Astfel,dicţionarul istoric presupune o structurare etimologică a sensurilor,adică dispune-rea sensurilor se va realiza în următoarea ordine: pe primul loc va figura sensul etimolo-gic, acesta fiind urmat de sensurile derivate, în timp ce un dicţionar uzual sau al limbii contemporane va plasa pe primul loc sensul cel mai curent, cel mai cunoscut al cuvânt-ului polisemantic, după care vor urma, în ordine logică, celelalte sensuri. Nu vom stărui mai mult asupra acestui aspect al polisemiei, întrucât el a va fi examinat în continuare.
Sub raportul prezentării lexicografice,verbul e cea mai complexă clasă morfologică şi ridică o serie de probleme ţinând de lexicologie,de morfologie şi de sintaxă, astfel încât în modul de interpre¬tare a verbului îşi dau concursul, ca nicăieri în altă parte,toate compartimentele lingvistice.Se consi¬deră că semul categorial al verbului în general e procesul, prin proces înţelegându-se “tot ceea ce se desfăşoară în timp”.
Aşadar,verbele sunt specializate în exprimarea proceselor şi ca urmare,în interiorul spaţiului semantic al lexicului în general se poate vorbi de câmpul semantic al verbelor, verbul având drept categorie semantică generală, distinctivă pentru această clasă de vor-bire categoria procesualităţii. Procesele exprimate de verbe se împart, la rândul lor, în trei categorii se¬mantice în funcţie de natura procesului denotat, de trăsăturile denotative cu cel mai mare grad de generalitate cuprinse în structura semnificatului referenţial al verbului: acţiuni, deveniri şi stări,fiecare din aceste trei clase alcătuind un „câmp” aparte în sfera semantică a acestei părţi de vorbire. Pe lângă aceste categorii de verbe este iden-tificată încă o clasă distinctă de verbe - „verbele de relaţie” (a avea), deşi verbele din această clasă în principiu nu constituie decât o subcategorie a verbelor stării, întru¬cât nu dispun de un verb cu funcţie de hiperonim, fiind foarte variate din punct de vedere semantic. Fiecare categorie semantică de verbe desemnează o varietate calitativ diferită de procese, având o serie de caracteristici semantice, morfologice şi sintactice distincte. Prin urmare,acţiunea,starea şi devenirea (eventual,relaţia)se manifestă ca forme calitativ diferite ale proceselor şi se disting prin modul de realizare a raporturilor specifice ce se stabilesc între verb, subiect şi obiect. Şi, în fine, urmează să precizăm că nu există verbe pure,adică,în mod general,de acţiune, devenire sau de sta¬re, această calitate a proceselor fiind exprimată de unele sensuri concrete ale verbelor,întrucât sunt verbe care,pe diferite linii de sens,pot fi verbe de acţiune, de devenire sau de stare. În felul acesta putem cons-tata că trecerea succesivă de la acţiune la devenire şi stare marchează trei faze distincte ale procesualităţii. Cu toate acestea, fiecare categorie semantică a procesualităţii dispune de cel pu¬ţin un verb-tip care exprimă plenar ideea de acţiune, de devenire sau de stare. Astfel, verbul a face, în sensul lui de bază, este exponentul tipic al verbelor acţiunii, verbul a se face - al celor de devenire, iar a fi – al celor de stare. În ceea ce priveşte verbele pronominale, acestea se includ în totalitate în categoria verbelor de devenire şi de stare.
Scopul lucrării constă în abordarea polisemiei în limba română, în special a poli-semiei verbelor, ceea ce constă drept obiectiv principal în vederea redactării acestei lucrări, deoarece eu consider că verbul şi particularităţile lexicografice a acestuia pre-zintă un interes major de studiu pentru cărturarii români şi trebuie văzute şi ca un element al limbii ce îmbogăţeşte şi înfrumuseţează limba română.
Conţinutul de bază al tezei: teza este alcătuită din introducere, două capitole, concluzii şi referinţe bibliografice.
Capitolul I
Polisemia în limba română
1.1. Câte ceva despre polisemia în limba română
Structura semantică a cuvintelor polisemantice va fi examinată detaliat în cele ce urmează.Pentru moment nu ne rămâne decât să examinăm structu¬rarea sensurilor cuvin-telor polisemantice în funcţie de tipologia şi destinaţia dicţionarelor. De obicei, eticheta de structură e atribuită tuturor ansamblurilor de elemente aflate în relaţii de dependenţă, fie unilaterală, bilaterală sau multilaterală. În această ordine de idei am putea vorbi de o lexicografie structuralistă, cel puţin în baza relaţiilor sau sistemelor existente în vocabu-larul examinat în dicţio¬nare. De altfel, ideea de structură şi sistem este dominantă în prezent în toate ştiinţele, de aceea nici lexicografia nu o poate ignora: această noţiune trebuie să prezideze organizarea sensurilor diferite ale unui cuvânt într-un articol de dicţionar. În acest caz nu este vorba „de a nega clasificarea istorică ce prezintă o valoare explicativă în acelaşi timp, precum şi virtuţile didactice, ci de a le atribui acestora un rol redus”


    Documente similare:
    Preview document similar
    Simbolismul
    Referatul contine 30 pagini in format doc cu o marime totala de 71.85 KB.
    Preview document similar
    Frazeologia in Limba Romana
    Proiectul contine 94 pagini in format doc cu o marime totala de 137.73 KB.
    Preview document similar
    Dinamica Limbii Romane Actuale - Inovatii Lingvistice
    Referatul contine 6 pagini in format doc cu o marime totala de 14.55 KB.
    Preview document similar
    Categoria Gramaticala a Numeralului
    Proiectul contine 65 pagini in format doc cu o marime totala de 67.87 KB.
    Preview document similar
    Identitatea unei Biblioteci pentru Copii - Proiectul Gaza,...
    Licenta contine 71 pagini in format doc cu o marime totala de 99.53 KB.
    Preview document similar
    Spre Noua Sensibilitate Poetica
    Proiectul contine 96 pagini in format doc cu o marime totala de 416.38 KB.
    Carti recomandate:
    Mihail Neamtu
    ,,De ce citim cu atata placere si interes articolele lui Mihail Neamtu? Pentru ca descoperim in scrisul sau pe cineva care a intrat in lumea jurnalismului cu temele facute. Intre doua drumuri la biblioteca si sala de curs, Mihail Neamtu impartaseste cu cititorii gandurile sale despre evenimentele, personajele si problemele din prim-planul... citeste tot
    Cristina Bindiu
    Intr-o societate in care elevii prefera sa invete italiana, spaniola sau portugheza, pentru a pleca la lucru in strainatate imediat ce le va permite varsta, a trezi in acestia dragostea, respectul, admiratia pentru limba materna - limba romana - devine, de multe ori, sinonim cu aventurile lui Don Quijote. Si, asemenea unui Don Quijote modern,... citeste tot
    Ion Vladoiu
    Aceasta carte face parte din colectia Manuale a editurii Antet. De cate ori nu ne-am intrebat daca e mai potrivit sa spunem ,,you may" decat ,,you could" sau ,,you should"... O lucrare complexa, cu numeroase exercitii rezolvate, care ne ajuta sa ne orientam prin lumea verbelor modale englezesti. citeste tot