Acțiuni de ajutorare a persoanelor vârstnice

REZUMAT

Schimbările majore ce au avut loc în ultimii ani în societatea modernă a zilelor noastre a făcut ca viaţa tuturor categoriilor sociale să treacă prin schimbări majore ce au influenţat într-o anume măsură calitatea vieţii fiecăruia dintre noi. Astfel, în acest context, în ţara noastră s-a făcut resimţită în ultimii anii o îmbătrânire a populaţiei pe fondul scăderii natalităţii şi nu în ultimul rând în urma faptului că numeroşi concetăţeni au ales să plece în străinătate în căutarea unui trai mai bun.

Tema abordată, reprezintă un subiect de mare actualitate cu relevanţă atât la nivel academic (pentru cercetarea şi învăţământul în domeniul stratificării şi al calităţii vieţii), cât şi la cel al practicii sociale, căci efectele de scurtă sau de lungă durată ale modificării calităţii vieţii la vârstnici, vor afecta o mare parte a societăţii noastre. Pot afirma că statutul socio-psihologic al persoanelor vârstnice a fost şi continuă să fie una dintre cele mai bine acoperite din punct de vedere al cercetărilor sistematice care s-au făcut dar şi din punct de vedere teoretic Îmbătrânirea populaţiei reprezintă o problemă socială deosebită, întrucât nu afectează numai persoanele în cauză, ci întreaga societate; cu atât mai mult, statisticile demografice ale ultimilor ani indică, în România o creştere însemnată a numărului de persoane vârstnice şi preconizează menţinerea acestui proces.

Am ales ca temă la lucrarea mea de licenţă „Acţiuni de ajutorare a persoanelor vârstnice instituţionalizate” deoarece mi-am dorit să aduc în atenţie problematica socială cu care se confruntă persoanele vârstnice din ţara noastră care au ales o anumită formă de instituţionalizare pentru depăşirea dificultăţilor sociale cu care s-au confruntat. Pot spune că pe măsura constituirii economiei de piaţă, calitatea vieţii, ca şi categorie social-economică, se prezintă drept un indicator al „preţului social”, al schimbărilor intervenite în viaţa cotidiană a României în perioada marilor transformări din societate.

Persoanele care au ales această formă de sprijin social se confruntă în mod real cu probleme de adaptare deoarece s-au rupt de mediul lor obişnuit. În noul mediu, îşi fac noi prieteni, creează legături de socializare cu personalul medical al centrului unde sunt instituţionalizaţi, etc.

Pentru fundamentarea noţiunilor teoretice în această lucrare am apelat la sprijinul literaturii de specialitate cu ajutorul cărora să pot realiza şi partea practică a acestei lucrări prin realizarea unui chestionar şi aplicarea lui la un centru de instituţionalizare a persoanelor vârstnice. În acest context, pot spune că am structurat realizarea acestei lucrări pe două direcţii principale, realizarea unei părţi teoretice şi o parte practică.

Partea practică a lucrării mele am realizat-o utilizând metode cantitative de cercetare, în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice Hunedoara şi au dorit să evidenţiez pe cât posibil, în urma datelor obţinute, cum s-au adaptat aceste persoane la stilul de viaţă instituţionalizat şi dacă calitatea vieţii lor a urma o curbă ascendentă.

Pe parcursul perioadei de observaţie pentru realizarea părţii de cercetare, am avut prilejul de a participa la problemele cu care s-au confruntat persoanele vârstnice instituţionalizate şi de a observa cu ce tip de nevoi sociale se confruntă aceştia.