Avortul din perspectivă teologică

- 22 ianuarie 1973 – deciziile Roe v. Wade si Doe v. Bolton luate de Curtea Suprema a Statelor Unite, au legalizat avortul la cerere pentru primul semestru al sarcinii. Judecatorul Heri Blackmun, autorul deciziei Roe, declara: „cuvântul persoana, asa cum este folosit în amendamentul 14, nu se refera la cel nenascut”, concluzia deciziei Roe fiind ca dreptul femeii la intimitate prevaleaza asupra dreptului la viata al unui copil în crestere.

- 1979 – Ethics Advisory Board (desfiintata între timp) din cadrul Departamentului pentru Sanatate, Educatie si asistenta sociala din S.U.A. recunostea dreptul embrionului la respect profund, respect neînsemnând ca embrionul se poate bucura de „drepturile legale si morale ale unei persoane”.

- Britain’s Warnock Comission afirma ca embrionul „are un statut special”, dar nu statutul unui copil sau al unui adult în viata.

- Legislatia va hotarî ca pâna la limita de un trimestru nu exista nici o bariera legala pentru o femeie sa faca avort în S.U.A., indiferent de motivul invocat sau de stadiul sarcinii. – în numele libertatii reproductive în S.U.A. s-au facut peste 30 de milioane de avorturi în ultimii 25 de ani, peste 98% dintre ele fiind elective, - 43% din femeile din America au facut un avort în viata lor.

- 1987 – anul avorturilor realizate prin administrarea „pilulei contraceptive” la descoperirea acesteia de catre cercetatorii francezi. Desi se vrea ca medicamentul RU-486 se vrea a fi un contraceptiv, el are de fapt efectul unui medicament avortiv, medicament care mentine perioada menstruatiei si dupa sarcina.

Conceptia ortodoxa

- a fost clara întotdeauna, înca din timpurile biblice avortul fiind privit precum un act condamnabil moral, adica un act de distrugere a unei vieti umane inocente. Pe când eutanasie este o omucidere, avându-se ca motiv scurtarea suferintei bolnavului, avortul este o crima prin luarea deliberata a unei vieti umane nevinovate în interesul altei persoane decât victima

dovezi scripturistice:

- Psalmii spun ca viata în uter este creata de catre Dumnezeu si este cunoscuta personal de catre El:

- Ps. 138, 13-16: „Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit în pântecele maicii mele (…) nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut întru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pamântului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai”.

- Isaia si Ieremia au fost chemati de catre Dumnezeu înainte de crearea lor în pântece si au fost destinati sa fie slujitori si profeti ai iudeilor si pagânilor:

- Isaia 49, 1-5: „Domnul m-a chemat de la nasterea mea, din pântecele maicii mele mi-a pus mie nume (…) m-a zidit din pântecele maicii mele ca sa-i slujesc Lui si sa întorc pe Iacob catre El si sa strâng la un loc pe Israel”.

- Ieremia 1, 5: „Înainte de a fi zamislit în pântece, te-am cunoscut si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit si te-am rânduit proroc pentru popoare”.

- Sf. Ap. Pavel ales din pântecele maicii sale

- Galateni 1, 15-16: „Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele maicii mele si m-a chemat prin harul Sau sa descopere pe Fiul Sau întru mine…”.

- Concluzia acestor texte este ca, începând de la conceptie, viata în uter înseamna existenta umana individuala, si ca ceea ce numim viata fetala este recunoscuta de catre Dumnezeu ca o viata umana deplin personala. Creata de Dumnezeu prin intermediul parintilor, noua fiinta umana reflecta chipul divin prin care este înzestrata cu calitatea morala si spirituala de persoana.

Dezbaterea privind momentul în care fetus-ul poate fi considerat fiinta personala este o dezbatere înselatoare, care se fundamenteaza pe presupozitia eronata potrivit careia pentru determinarea calitatii de persoana trebuie sa cada de acord unii oameni care vor impune apoi regulile lor fetus-ului, indiferent ca momentul acela este conceptia, implantarea, prima trasatura, sau nasterea.

În conceptia ortodoxa calitatea de persoana este conferita de catre Dumnezeu si nu de dezvoltarea fiziologica, de analizele medicale, sau de conventii sociale. „Cunoasteti ca Domnul, El este Dumnezeul nostru, El ne-a facut pe noi si nu noi” (Ps. 99, 2).

S-a facut mult caz ca Noul Testament nu pomeneste problema avortului, însa în Galateni 5, 20 termenul de farmakeia poate sa faca aluzie si la bauturi sau medicamente luate pentru a avorta, pe lânga sensul lui de farmece si magie.

Vechiul Testament pare la prima vedere sa nu dea o mare importanta fetus-ului în textul urmator:

Iesire 21, 22-24: „De se vor bate doi oameni si vor lovi o femeie însarcinata si aceasta va lepada copilul sau fara alta vatamare, sa se supuna cel vinovat la despagubire (…) iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.

O alta interpretare ar fi ca în primul caz de lovitura, este produsa o nastere prematura, fara vreo vatamare a copilului, iar în al doilea caz de lovire în care se produce o vatamare grava a copilului sau moartea acestuia, pagubitorul este pedepsit potrivit legii talionului. – interpretare cam fortata

În ambele cazuri pasajul se refera mai degraba la statutul vietii nenascute, decât la avortul în sine.

Septuaginta modifica textul ebraic, deplasând accentul pe fat, facând o distinctie între un copil format (exeikonismenon) si unul neformat (me exeikonismenon). Daca copilul a fost lepadat ca o consecinta a unei lovituri, atunci el este neformat, cel vinovat platind o despagubire. Daca copilul este format, faptasul va rabda consecintele legii talionului, inclusiv moartea.

Provocarea unei lepadari de sarcina înainte de termenul obisnuit se pedepsea cu moartea.

Nu vom gasi în nici o alta parte a Sfintei Scripturi o condamnare explicita a avortului.

Atunci când avocatii pro-life pretind ca se fundamenteaza pe Sfânta Scriptura, ei se refera la concluzia ce se poate trage din întreaga Sf. Scriptura ca Dumnezeu este Stapânul absolut peste fiecare aspect al existentei umane, de la conceptie la mormânt, si pe valoarea de persoana data de Dumnezeu omului.