Cârnații de Pleșcoi

Monografia judeţului Buzãu

Descriere geografică

Asezare. Judeţul Buzău, situat în sud-estul României, se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău, care izvorăşte din curbura Carpaţilor. Aici se întâlnesc, armonios îmbinate, cele trei forme de relief: la nord se găsesc Munţii Buzău (cu vf. Penteleu de 1.772 m şi vf. Lacauti, de 1.777 m), parte a Carpaţilor de Curbură; la sud se găseşte câmpia, aparţinând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri, cu altitudini cuprinse între 400 şi 800 m şi acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumită pentru vinurile sale.Judeţul Buzău, aparţinând istoric şi geografic Munteniei, este situat la intersecţia drumurilor dintre patru mari provincii româneşti: Transilvania, Moldova, Muntenia şi Dobrogea, ceea ce a avut repercusiuni asupra istoriei şi dezvoltării economice a zonei. Clima este temperat-continentală, iar temperaturile medii variază intre12 şi 14 A°C. Temperaturile maxime se înregistrează în iulie, până la 37 A°C, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în februarie - 26 A°C. Media anuală a precipitaţiilor este între 400 şi 500 mm. Subsolul este bogat în depozite de sare, gaze naturale, cărbune, ape minerale, chihlimbar. Transport. Oraşul Buzău este un important nod feroviar şi rutier, situat pe una din magistralele feroviare ale ţării, linia 500, de importantă europeană: Bucureşti - Ploieşti - Buzău - Focşani - Bacău -Suceava. Gară Buzău este un important nod feroviar, de aici plecând linii ferate spre Brăila, Galaţi, Constanţa, Braşov, precum şi o linie locală spre Berca Patarlagele - Nehoiu - Nehoiasu.La Buzău se poate ajunge cu autoturismul pe drumul european E85 (sau DN2) dinspre Bucureşti, sau dinspre Suceava, Bacău, Focşani, Rm. Sărat; de la Ploieşti pe DN1B; de la Braşov pe DN10 (itinerar pe Valea Buzaului )

Palatul Comunal Barajul Siriu Buzau

Scurt istoric

Teritoriul judeţului Buzău, leagănul culturii şi civilizaţiei române, conservă vestigii care atesta existenţa omului în regiune din timpuri imemoriale. Unelte şi arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul judeţului, cât şi obiecte ceramice din Neolitic şi Epoca Bronzului aparţinând Culturilor Boian, Gumesti şi Monteoru. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele câmpului român de la Pietroasele şi ale altor câteva aşezări dacice stau mărturie a continuităţii vieţii şi civilizaţiei pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima data menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatorului român din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, în anul 376 d.Hr. Scrisoarea mentionează existenţa, pe malurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane (polis) numită tot Mousaios (Buzău). Documentul se găseşte în Bibliotecă Vaticanului.

Cultura

Meleagurile Buzaului au dat ţării nume de rezonanţă în politică, literatură, artă, arhitectură, ştiinţă. Sunt binecunoscuţi paşoptiştii şi unionistii Scarlat Voinescu, Costache Ciochinescu, Neagu Benescu, Petru Suciu Mureşan sau Dimitrie Racovita. În pictură au strălucit Nicolae Teodorescu, şeful şcolii de zugravi de subţire, înfiinţată la Buzău în 1831, între elevi numărându-se şi nepotul său Gheorghe Tăttărescu, Ion Andreescu, profesor la Buzău între anii 1872 şi 1878, Ştefan Popescu, Grigore Negosanu, Constantin Petrescu-Dragoe, Adina-Paula Moscu şi Alexandru Moscu, muzicienii Nicolae şi Maria Severeanu, prof. Ioan Vicol, pianistul George Moscu, baritonul Aurelian Costescu Duca, Nicu Poenaru şi inegalabilul Nicolae Leonard, care a copilărit de la 6 ani în oraşul Buzău. Nu trebuie să-i dăm uitării pe cunoscuţii slujitori ai Thaliei, Nicolae Niculescu-Buzău, Nicolae Petre Rusu-Ciucurete, Vladimir Maximilian, George Ciprian, patronul spiritual al teatrului profesionist de la Buzău (înfiinţat în 1995, inaugurat la 5 aprilie 1996).

În literatură, începând cu Mitrofan şi Dionisie Romano, episcopi, şi continuând cu Vasile Carlova, primul poet modernist, amintim pe Vasile Voiculescu, Ion Caraion, Ion Baiesu, Radu Carneci, Laurenţiu Ulici, Passionaria Stoicescu, Denişa Comanescu-Prelipceanu şi mulţi alţii. Ştiinţă este strălucit reprezentată prin savanţi de renume şi cu contribuţii însemnate în domeniile lor de activitate. Nicolae Vaschide, ajuns director la Sorbona, prof. univ. Constantin Sudeteanu, academicienii Radu Vladescu şi Traian Savulescu, renumitul oculist Nicolae Manolescu şi, nu în ultimul rând, laureatul premiului Nobel pentru medicină, George Emil Palade, strălucit elev al cunoscutului liceu "Bogdan Petriceicu Haşdeu".

La Buzău s-au înfiinţat şi au activat societăţi şi asociaţii culturale între care, în 1893, filială Ateneului, prima asociaţie a învăţătorilor"Solidaritatea" (1882), germenele asociaţiei profesionale pe ţară, societăţi literare, muzicale şi ştiinţifice, ceea ce conferă Buzaului un loc important între centrele de cultură şi spiritualitate ale ţării. A pulsat aici şi o puternică viaţă politică, la Buzău constituindu-se şi activând secţiuni ale majorităţii formaţiunilor politice cunoscute -Partidul Conservator (19 februarie 1902), Partidul Ţărănesc (30 decembrie 1918), Partidul Naţional Ţărănesc (1927), Partidul Naţional Liberal (1882), Partidul Poporului, Partidul Naţional Agrar, Partidul Naţional Creştin, Partidul Socialist şi altele. S-a desfăşurat în timp o acerbă concurenţă politică, fricţiuni şi chiar conflicte soldate cu victoria celor mai ţări. Dintre oamenii politici pe care documentele vremii îi consemnează frecvent amintim pe conservatorii Alexandru Marghiloman şi Emil Teodoru, ţărăniştii Anton Filoti, Apostol Albu, D. Serbescu-Lopătari, Vasile Antonescu, Pompiliu Ioaniţescu, fost subsecretar de stat în Ministerul de Interne, liberalii Constantin Angelescu, Justin Stănescu, George Dunca, Alexandru Ionescu Bradeanu, Mircea Cătuneanu etc.

SIMBOLURI. Buzoienii sunt mândri de produsele lor culinare şi le-au dedicat un festival anual, unde, trei zile la rând, lumea dansează, bea vin şi gustă cârnaţi de Plescoi şi covrigi de Buzău.

Cârnaţii de Pleşcoi

Legendele Pleşcoilor de la Napoleon la zarzavagiii sârbi

Ca toate lucrurile cu adevărat bune, şi cârnaţii de Pleşcoi sunt purtători de legendă. Nu una singură, ci mai multe. Două dintre acestea merită menţionate, cu precizarea că nimeni nu ştie cu exactitate adevăru. Prima legendă susţine că Plescoii erau nişte simpli cârnaţi de casă din oaie, iuţi, uscaţi şi afumaţi, produşi în gospodăriile de pe Valea Buzaului... Până când Napoleon, în retragere după campania dezastruoasă din Rusia, s-ar fi oprit o noapte la Buzău, în casă unui boier care i-a pus împăratului pe masă ce-a considerat el mai bun... ţuica din zonă, babici şi Pleşcoi.