Familia monoparentală - cercetare sociologică

1. Documentarea teoretică

INTRODUCERE

Lucrarea de faţã este structuratã în douã pãrţi: una teoreticã şi altă practicã. În primele douã capitole am definit conceptul de familie, teoriile cu privire la monoparentalitate, şi am analizatdiversele tipuri de familie. Apoi am încercat să aducem în discuţie şi relaţiile cu familia lărgită maternal/paternal, relaţia cu grupul de egali, dar deasemenea şi resursele financiare prezente în familie şi modificările de rol care au intervenit după decesul unuia dintre părinţi. Partea de cercetare cuprinde o abordare de tip calitativ, oferind o perspectivă practicã a fenomenului de monoparentalitate, în cazul femeilor sau bărbaţilor vãduvi.

1.1. Definiţii ale familiei monoparentale. Definirea conceptului.

Sintagma “familie monoparentalã” defineşte un tip de familie formatã dintr-un pãrinte şi copilul său copii sãi, un grup de personae aflate în relaţie de rudenie, rezultatã prin filiaţie directã sau adopţie fiind considerate tot mai mult o alterntivã la familia nuclearã clasicã, atât la noi în ţarã cât şi în afara ei, în Marea Britanie existând azi peste un million de familii cu un singur pãrinte, iar numãrul lor continuã sã creascã.

Trebuie subliniat caracterul alternativ al familiilor monoparentale care nu sunt percepute ca făcând parte dintr-un tip “deviant” sau “anormal”, monoparentalitatea deveând “normalã” în condiţiile în care înregistreazã o creştere a frecvenţei şi devine o conduitã comunã în societãţile actuale. Creşterea ratei divorţalităţii, a fertilitãţii ilegitime, schimbãrile valorice de mentalitate din ultimele decenii au fãcut ca acest tip de famlie sã cunoascã o răspândire deosebitã.

Din punct de vedere sociologic, familia monoparentalã poate fi definitã ca un grup social, constituit pe baza relaţiilor de rudenie între unul dintre pãrinţi (pãrinte singur) şi copilul său copii sãi, grup caracterizat prin stãri afective, aspiraţii şi valori comune cu alte cuvinte, familia monoparentalã este un grup primar, iar membrii sãi întreţin relaţii directe, informale

Tot din punct de vedere al sociologiei, într-o abordare mai puţin convenţionalã se constatã cã familia monoparentalã poate fi şi familia comuflatã, unul dintre pãrinţi, deşi, în prezent cadrul familiei interacţioneazã psihologic într-o măsură neglijabilã cu alţi membri ai familiei. O altã variantã este aceea a familiei devenitã monoparentalã prin absenţa fizicã a unuia dintre pãrinţi, care este plecat o lungã perioadã de timp din localitate, fiind fie la muncã în strãinãtate, fie spitalizat, fie încarcerat. Astfel de cazuri devin tot mai frecvente putând atrage dupã sine o serie de consecinţe nedorite pentru familie: şocul suferit de pãrinte că urmare a dificultãţilor de a face faţã rigorilor de pe piaţa muncii occidentale, eventualul eşec sau apariţia pronlemelor de sãnãtate, desfacerea cãsãtoriei, perturbãri în socializarea copilului şi, chiar eşec şcolar.

Dintr-o perspectivã juridicã, familia monoparentalã apare ca un grup de personae între care s-au stabilit drepturi şi obligaţii, reglementate prin norme legale. În acest sens familia monoparentalã tinde sã constituie o abatere, în sensul producerii efectelor juridice.

În concluzie, numim familia constituitã din doi adulţi şi copiii sãi ai cãror pãrinţi sunt, familie conjugal-parentalã. Familia parentalã poate rezultã că urmare a unor experienţe diferite: naşterea unui copil în urma unei experienţe sexuale juvenile care nu se concretizeazã într-o cãsãtorie; decizia unor femei (trecute de 30 de ani de regulã) de a avea un copil în afara unei cãsãtorii legale; divorţul sau cupluri cu copii, necãsãtoriţi; decesul unuia dintre parteneri. Deoarece în marea majoritate (90%) a cazurilor de divorţ, mamele sunt cele cãrora li se încredinţeazã copilul, cele mai multe familii parentale sunt alcãtuite din femei cu unul sau mai mulţi copii în întreţinere (familii parentale materne).