Fenomenul Traficului de Ființe Umane

Argument

Traficul de fiinţe umane reprezintă sclavia modernă. Este uimitor faptul că în cel mai dezvoltat secol al umanităţii continuă să persiste acest tip de sclavie. Câştiguri fabuloase în timp record. Fiinţe umane vândute în scupul exploatării sexuale. Naivitate. Sărăcie. Durere. Violenţă. Lacrimi. Vieţi sfărmate pentru totdeauna. Traficanţi fără scrupule. Consumatori de sex avizi de noutate. Acestea sunt elementele care compun tragicul tablou al traficului de fiinţe umane care se întinde ca o caracatiţă pe tot întinsul globului pământesc.

Zi de zi, tinerii cad pradă capcanelor întinse de traficanţi. Informarea este unul dintre principalele elemente care face diferenţa. Informaţia înseamnă putere. Şi uneori, în astfel de cazuri reprezintă puterea de a evita o tragedie cu greu de imaginat. Anunţuri subtile, promisiuni strălucitoare, plecări în străinătate, instituţii fantomă, câştiguri uşoare, acte false, toate acestea compun mrejele traficanţilor de fiinţe umane. Deşi pare un film de acţiune acesta este realitatea de zi cu zi. Realitatea de lângă noi, din Iaşi. Ce se poate face? Poate fi prevenit traficul de fiinţe umane? Cine este următoarea victimă? Care informaşii pot salva? Care este cea mai bună metoda pentru ca informaţiile să fie reţinute? Merită să investim în campanii de informare pentru a pentru a putea preveni perpetuarea acestui fenomen?

Lucrarea de faţă, fără a avea pretenţia de exhaustiv, încearcă să propună unele răspunsuri. Merită orice eforturi pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen pentru simplu motiv că FIINŢELE UMANE NU AU PREŢ!

Capitolul I. Fenomenul traficului de fiinţe umane

1.1. Traficul de fiinţe umane. Definire şi terminologie

Societatea româneasca actuală trebuie să facă faţă simultan atât efectelor distructive ale puternicelor seisme social-economice, care au afectat întreaga regiune Central şi Est Europeană în ultimele decenii, cât şi provocărilor legate de relansarea procesului de dezvoltare în concordanţă cu obiectivul comun al construcţiei europene – o societate modernă, competitivă, cu grad ridicat de coeziune socială, care garantează şi protejează drepturile tuturor cetăţenilor săi.

Traficul de fiinţe umane este „un fenomen social extrem de grav, care aduce atingeri drepturilor omului. Fenomenul are un trecut istoric apreciabil în ţările Africii, Asiei şi ale celor două Americi, cuprinzând în ţările Europei, cu precădere după 1990, în contextul dezagregării regimurilor comuniste şi al crizei din Balcani. Ţările din regiunea central şi sud-est europeană reprezintă atât ţări sursă, cât şi ţări de tranzit pentru traficul de fiinţe umane. Într-o perioadă relativ scurtă, după 1990, această regiune a ajuns să rivalizeze cu regiunile tradiţionale cum ar fi America Latină, Asia de sud-est sau Africa, constituind una dintre cele mai importante surse de femei şi copii traficaţi pentru exploatare sexuală sau muncă forţată din Europa occidentală.

Evoluţia contextului social şi economic din România anilor ’90 a favorizat apariţia clivajelor sociale şi, implicit, a unor pături de populaţie vulnerabile la traficare. La sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, apropierea geografică de zonele conflictuale din fostele ţări iugoslave a determinat o incidenţă mai mare a fenomenului şi în România.

Este de aşteptat ca odată cu obţinerea statutului de membru al Uniunii Europene, România să devină ţară de destinaţie pentru traficul de fiinţe umane. De aici apare nevoia de a dezvolta un sistem eficient şi capabil să gestioneze situaţia unui număr mai mare de persoane din alte state, traficate pe teritoriul României, care vor avea nevoie de asistenţă şi repatriere în ţara de origine”.

Definire şi terminologie

Definiţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (Convenţia de la Palermo, 13 dec. 2000)

Traficul de fiinţe umane reprezintă „recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare sau utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei situaţii vulnerabile, prin darea ori primirea de bani sau foloase, pentru obţinerea consimţământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul exploatării. Prin exploatare se înţelege prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de organe. Consimţământul unei victime pentru exploatarea intenţionată în sensul menţionat este irelevant, dacă au fost folosite oricare dintre procedeele arătate mai sus.

Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate trafic de persoane, chiar dacă acestea nu implică nici unul dintre procedeele menţionate. Prin copil se înţelege persoană sub 18 ani.”

La 4 decembrie 2002, România a ratificat Convenţia de la Palermo împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, precum şi Protocolul adiţional pentru prevenirea, combaterea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii.

Protocolul despre trafic stipulează:

- prevenirea şi combaterea traficului de persoane trebuie să acorde atenţie particulară femeilor şi copiilor;

- protejarea şi asistenţa victimelor se realizează cu respectarea drepturilor omului;

- promovarea cooperării între statele semnatare este necesară, în vederea realizării obiectivelor