Opinia Publică despre Hărțuirea Sexuală la Locul de Muncă

Introducere

Hărţuirea sexuală a avut loc la locul de muncă de mulţi ani, acceptată ca parte din atmosfera de muncă sau ca termeni şi condiţii pentru angajare. Ea este unul dintre comportamentele deviante la locul de muncă deosebit de grav.

Pe plan mondial, acest tip de comportament deviant a făcut subiectul multor studii şi cercetări de-a lungul timpului. La noi însă, abia de curând au început să se facă cercetări în acest domeniu.

În general, hărţuirea sexuală este percepută de oameni ca fiind încercarea unei persoane de a avea relaţii sexuale cu forţa prin intermediul constrângerii, ameninţării sau intimidării, comportamente, atingeri şi limbaj cu conotaţie sexuală fără acceptul celeilalte persoane. Victimele si agresorii pot fi deopotrivă atât bărbaţi cât şi femei.

Problema cea mai gravă, la noi şi nu numai, este că persoanele hărţuite la locul de muncă încearcă să ignore ce li se întâmplă sau pur şi simplu nu recunosc şi nu-i denunţă pe agresori de teama că nu vor fi crezute sau de a nu-şi pierde serviciul; astfel că o estimare precisă a victimelor hărţuirii sexuale s-ar putea să nu poată fi realizată.

Prin intermediul acestei cercetări mi-am propus să aflu care este situaţia cazurilor de hărţuiri sexuale la noi prin intermediul aflării părerii opiniei publice cu privire la acest comportament.

Obiective

Identificarea opiniilor oamenilor despre hărţuirea sexuală în legătură cu:

- ce cred ei că este aceasta

- tipurile de manifestare a hărţuirii sexuale

- consecinţele manifestării acestui tip de comportament asupra victimelor

- frecvenţa hărţuirilor sexuale

Cadrul teoretic

Hărţuirea sexuală constă în comportamente de ameninţare, constrângere, intimidare, umilire, realizate de către o persoană împotriva alteia. Aceste comportamente sunt de natură sexuală şi pot fi verbale, non-verbale sau fizice.

Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi(Nr.202/2002) defineşte ca hărţuire sexuală atunci când are ca scop sau efect: “ a. de a crea la locul de munca o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; b. de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexuală.”(art.10)

Cauzele hărţuirii sexuale

Atitudinea faţă de acest fenomen este una negativă, de condamnare. Marea majoritate a indivizilor consideră hărţuirea sexuală o problemă gravă, care trebuie pedepsită legal, că are urmări grave pentru persoana hărţuită că afectează negativ viaţa profesională a acesteia.

Potrivit unui studiu realizat de IMAS(Institutul de Marketing si Sondaje) pentru CPE(Centrul Parteneriat pentru Egalitate) în 2006, s-a observat că respondenţii consideră că victima este măcar parţial responsabilă de ceea ce i se întâmplă. Aproximativ două treimi consideră că situaţia de hărţuire este provocată chiar de către victimă, prin ţinuta abordata şi prin comportamentul afişat. Unii dintre ei cred chiar că hărţuirea sexuală nu poate fi evitată în relaţia dintre şef şi angajat, dar se regăseşte şi opinia potrivit căreia de multe ori persoanele care spun că sunt hărţuite exagerează, existând riscul să abuzeze de aceste acuzaţii., opinie răspândită mai mult în cazul bărbaţilor.

Credinţa că este de ajuns un refuz categoric pentru a preveni o astfel de situaţie este larg răspândită, însă persoanele tinere, necăsătorite sau care trăiesc în uniune consensuală, mai vulnerabile la fenomen, susţin mai degrabă contrariul.