Organizarea activității în instituțiile de presă

Organizarea activitatii in institutiile de presa

Activitatea jurnalistilor se reduce, cel mai adesea, la o munca standardizata, cu reguli bine precizate, o munca desfasurata in colectiv, alaturi de alti jurnalisti sau de tehnicieni. O munca de echipa, in care "informatia apare nu atat ca rezultat al unei actiuni individuale, cat ca produs, de tip manufacturier, al unor procese sociale ce se desfasoara in interiorul unor organizatii complexe" (J. Lazar, 1991, p.117).

In functionarea ei cotidiana, orice redactie se confrunta cu o dubla amenintare:

a) In plan extern, fluxul continuu si nestavilit al informatiilor risca sa depaseasca posibilitatile de filtrare si procesare; acest fapt poate conduce fie la ignorarea unor informatii importante, fie la publicarea nediferentiata a oricaror informatii; solutia aplicata de organizatiile mass-media a constat in diviziunea muncii si stabilirea unor sarcini precise pentru fiecare tip de activitate.

b) In plan intern, un comportament prea liber al redactorilor si editorilor risca sa perturbe ritmicitatea aparitiilor si, prin aceasta, calitatea si viabilitatea produselor mas-media: "Toate organizatiile implicate in productia de cultura se confrunta cu aceeasi dilemma. Ele trebuie sa gaseasca o cale de a reconcilia nevoile lor organizationale de regularitate, rutina, control si chiar supravietuire cu aspiratiile creatorilor de a-si pastra deprinderile derivate din talentul lor" (P. Golding, 1974, p.62). Un comportament ordonat prea riguros, prin norme excesiv de severe, poate conduce la pierderea vitezei de reactie a institutiei de presa, la blocarea initiativelor reporterilor si editorilor.

Sistemul mass-media este format dintr-o mare varietate de organizatii: de presa, de publicitate, de productie, de divertisment, de distributie etc. Organizatiile reprezinta " grupuri de oameni care isi structureaza si coordoneaza activitatea in vederea realizarii unor finalitati relative clar formulate ca obiective" (C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993, p.413). Pornind de la clasificarea propusa de sociologul american Talcott Parson, care identifica organizatii economico-productive (care produc bunuri si servicii), organizatii de putere politica (care gestioneaza sau influenteaza gestiunea puterii), organizatii integrative (care asigura ordinea sociala) si organizatii de mentinere a modelelor (care asigura transmiterea bagajului cultural si perpetuarea normelor), Ioan mihailescu atrage atentia asupra faptului ca ar trebui adaugate si "organizatiile de distractie si de petrecere a timpului liber, care au o mare extindere in societatile contemporane". Din aceasta perspective, organizatiile mass-media sunt greu de plasat intr-o anumita categorie, deoarece ele au atributii din toate clasele mentionate: participa la productia de bunuri (ziare, reviste) si servicii (informatii), influenteaza gestiunea puterii politice, asigura ordinea sociala (prin discutarea fenomenelor de devianta, prin presiuni asupra institutiilor care nu isi indeplinesc atributiile), contribuie la mentinerea normelor si valorilor culturale (prin promovarea unor modele de comportament sau difuzarea operelor culturale) si ofera divertisment-din belsug.

O organizatie se dezvolta intr-un anumit mediu: "In sensul cel mai larg, mediul unei organizatii include lucruri, persoane, conditii (de exemplu resurse, constrangeri) sau influente (de exemplu culturale, politice, legislative) care interfereaza cu functionarea sa".

Institutiile mass-media evolueaza intr-un mediu instabil si impredictibil, si aceasta in primul rand intrucat cea mai mare parte a evenimentelor care "fac" stirile de interes nu pot fi anticipate.

Mediul este foarte divers – jurnalistii au de-a face cu toate institutiile unui stat, cu persoane din toate mediile sociale, cu situatii de o varietate extraordinare. Multe dintre organizatiile si persoanele din acest mediu au o atitudine ostila: partide politice, organisme ale puterii, lideri si oameni de afaceri, vedete si oameni de rand – toti pot fi afectati in interesele lor de activitatea de informare si investigare a jurnalistilor, pot nutri a sentimente de nemultumire si pot incerca diferite actiuni de intimidare sau pedepsire a jurnalistilor si institutiilor de presa. In sfarsit, mediul nu este stabil deoarece atat realitatea sociala si politica cu care lucreaza jurnalistii, cat si piata presei de care depind institutiile mass-media se afla intr-o schimbare permanenta.

Pentru a intelege structura organizationala specifica intreprinderilor din mass-media, trebuie identificate tipurile de presiuni care, venind din mediul extrem de divers al presei, influenteaza functionarea acestor institutii.

1. Cea mai importanta presiune este cea generata de fluxul permanent, dar instabil si incontrolabil al informatiilor. Orice institutie de presa trebuie sa fie "aprovizionata" cu materie prima necesara productiei specifice – in acest caz, informatia. Pentru a-si asigura ritmicitatea in productie, institutiile mass-media au tendinta sa solicite mai multa informatie decat pot sa proceseze si (in final) sa difuzeze. Existenta unui surplus de asemenea "materie prima" constituie o garantie a continuitatii procesului de productie; in acelasi timp, ea devine o povara, caci obliga redactia sa selecteze in permanenta, sa ia decizii sis a-si assume optiuni care implica, de fiecare data, o anumita doza de risc. In felul acesta, intreprinderea de presa initiaza contacte ( formale sau informale) cu alte institutii sau persoane capabile sa furnizeze informatii si devine, simultan, beneficiara si dependenta de surse (ansamblul mijloacelor la care recurg jurnalistii pentru a fi la current cu evenimentele). Un ziar, o revista ori un post din audiovisual primesc informatii de la urmatoarele tipuri de surse: