SIDA - una din cele mai cruciale probleme ale lumii moderne

1 OBIECTIVELE LUCRARII

2 Notiuni introductive despre virusul H.I.V, S.I.D.A.

Se pare ca anul 1932 este considerat a fi anul aparitiei infectiei cu HIV, avându-si originea pe continentul african. Notiunea de HIV provine din prescurtarea în limba engleza a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficientei Umane), termenul denumind doua virusuri asemanatoare, ce fac parte din categoria retrovirusurilor, HIV-1 si HIV-2, care pot provoca la om sindromul imunodeficientei dobândite (SIDA). Virusul HIV este un agent patogen, ce ataca în principal celulele din sistemul imunitar, multiplicându-se în interiorul celulelor pâna când ajunge sa le distruga. Desi initial infectia cu HIV nu prezinta nici un fel de simptome cu trecerea timpului organismul îsi pierde din capacitatea de rezistenta în fata unei boli ce astazi pare comuna. SIDA este raportata pentru prima data în anul 1981 în SUA, în orasele New York si Los Angeles. Anul 1983 în doua tari diferite, Franta si SUA cercetatorii Barre si Sinoussi, respectiv Gallo descopera ceea ce francezi numesc virus asociat limfadenopatiei (LAV), iar americanii îl denumesc HTLV-III ( Human T-cell Lymphotropic Virus type III), dupa o comparatie amanuntita cercetatorii ajung la concluzia ca cele doua tipuri de virusuri sunt identice , devenind din acel moment cunoscute3 sub denumirea de HIV. Anul 1983 aduce noi descoperiri facute de Luc Montagnier referitoare la virusul HIV, acesta izoleaza în ganglionii limfatici virusul imunodeficientei umane (HIV 1). Acelasi cercetator descopera in Africa de Vest HIV 2 în anul 1986. SIDA este declarata în decembrie 1981 drept o boala de sine statatoare cu aspect de pandemie Organizatia Mondiala a Sanatatii. raporteaza în anul 2006 un numar de 2,9 milioane de decese cauzate de aceasta boala, în timp ce numarul persoanelor infectate pe plan global ajung la 39,5 milioane, cu o crestere anuala de 4,3 milioane de persoane infectate. Sfârsitul anilor 80 gaseste Organizatia Mondiala a Sanatatii încercând sa raspunda la câteva din întrebarile legate de HIV – SIDA: a) cum a fost posibil ca HIV-SIDA sa devina o problema asa de grava? b) implicatiile socio-economice sunt mai mari fata de alte boli? c) ce asemanare exista între epidemia de HIV-SIDA si alte epidemii generate de alte boli infectioase cum ar fi rujeola? d) este posibila oprirea acestui flagel? Daca da, care sunt solutiile?

3 Modalitati de transmitere a virusului HIV

Virusul HIV se transmite prin sânge, lichid cefalo-rahidian (LCR), sperma si lapte matern. Cele mai frecvente cai de transmitere sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor si practicii sexuale orale. O alta modalitate de contaminare care se produce la toxicomani este aceea de consum de droguri pe cale intravenoasa prin folosirea unei seringi în comun cu alte persoane. În timp ce grupul homoxesualilor este considerat a fi un grup de risc , datorita schimbului des de parteneri si a contactului sexual anal. Produsele preparate din sânge si transfuziile de sânge pot prezenta un grad ridicat de risc de contaminare ci HIV. Desi controalele de rutina a donatorilor reduce acest risc , el nu poate fi eliminat datorita intervalului de aproximativ 25 de zile în care donatorul nu poate fi declarat contaminat sau nu. Un risc de transmitere HIV de 10-30% poate aparea de la mama la fatul intrauterin sau la nastere în travaliu. Riscul acesta scade în cazul mamelor infectate prin administrarea de medicamente antiretrovirale ti alegerea unei nasteri prin cezariana ajungând pâna la 2%. Personalul sanitar care intra în contact cu secretiile ti sângele pacientilor infectati reprezinta un alt grup de risc, riscurile se refera la întepaturi, taieturi sau contactul direct pe pielea lezata neprotejata corespunzator. Se poate preveni cu mare succes infectarea accidentala cu HIV prin profilaxia postexpunere ce dureaza 28 de zile si se poate începe la 2 ore dupa contactare. În primele 24 de ore trebuie administrata prima doza daca este vorba de o întepatura sau 72 de ore în cazul contactului cu mucoase genitale.

4 Tratarea bolii

Asa cum timpul a aratat aceasta boala este incurabila. Evolutia SIDA poate fi încetinita cu ajutorul medicamentelor antiretrovirale, care pot trata si infectiile oportuniste. Aplicarea corecta a acestor medicamente pot prelungi viata celui infectat cu mult. Terapia cu medicamente antiretrovirale trebuie începuta imediat dupa contactul cu virusul HIV, pentru a preveni producerea unor rezistente medicamentoase trebuie evitat întreruperea tratamentului. Este nevoie de un orar strict deoarece nerespectarea lui poate duce la întarirea rezistentei virusului la aceste medicamente.HAART (Highly Active Antiretroviral Therapy) reprezinta denumirea folosita pentru complexul mai multor medicamente antiretrovirale folosite concomitent. Aceasta terapie este folosita pentru reducerea numarului de virusi sub limita detectibabilitatii si redresarea sistemului imun pentru prevenirea bolilor ce pot declansa SIDA. Terapia HAART începe atunci când apare deja o slabire a sistemului imunitar. Recomandarea folosirii acestei terapii se face în special persoanelor ce sufera de afectiuni definitorii SIDA , cât si celor cu un sistem imunitar scazut. Începerea tratamentului difera de la o persoana la alta, deoarece decizia îi apartine pacientului.