Studiul divorțialității în rândul tinerilor

INTRODUCERE

Dezorganizarea familiei prin divorţ reprezintă unul dintre cele mai dramatice evenimente care intervin în viaţa unui cuplu, un moment fundamental de criză şi de ruptură, datorat acumulării treptate a unor frustrări si a unor conflicte care nu şi-au putut găsi rezolvarea decât prin separarea definitivă a celor doi soţi.

Indiferent de vârsta partenerilor de cuplu, divorţul reprezintă un “moment de răscruce” al existenţei lor, care afectează atât resursele economice, proiectele de viitor sau stilul de viaţă, cât mai ales determină schimbări drastice în plan spiritual şi afectiv, cu consecinţe traumatice pentru toţi membrii familiei, dar în primul rând pentru copii provenţi din familia respectivă. Divorţul reprezintă rezultatul unor conflicte sau inadaptări maritale atât de puternice, astfel încât separarea de partener/ă apare ca o alternativă la legatura maritală iremediabil compromisă.

În ceea ce priveşte motivele care determină desfacerea căsătoriei, acestea pot fi extrem de diferite în raport cu vârsta partenerilor, status-ul lor economic si socio-profesional, resursele lor spirituale, precum şi experienţa şi durata vieţii lor de cuplu. În marea majoritate a cazurilor, aceste motive au la bază resentimente puternice, conştientizarea faptului că relaţiile maritale au ajuns într-un punct critic, au devenit stresante, intolerabile şi degradante, încât divorţul devine unica soluţie posibilă pentru ambii soţi.

Ca eveniment familial, divorţul nu reprezintă începutul unui conflict, ci dimpotrivă finalizarea şi calmarea unor conflicte manifeste şi latente care au erodat treptat viaţa maritală, constrângând, cel puţin pe unul dintre parteneri sa ia o decizie în acest sens. Pentru ambii soţi divorţul oferă anumite recompense, dar va solicita totodată şi anumite costuri.

În consecinţă problematica divorţului este o temă de interes major la nivelul societăţii actuale, cu repercursiuni multiple atât asupra întregului climat familial per ansamblu, cât şi asupra fiecărui membru în parte, în special asupra copiilor care sunt profund marcaţi de ruptura dintre părinţii lor.

CAPITOLUL I : CĂSĂTORIA ŞI FAMILIA

1.Definirea conceptelor de familie şi căsătorie

Familia reprezintă una din cele mai stabile şi vechi forme de comunitate umană, care asigură perpetuarea speciei, evoluţia şi continuitatea vieţii sociale. Familia poate fi privită ca fiind nucleul fundamental al societaţii.

Familia este un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin anumite relaţii de natură-biologice, psihologice, morale si juridice şi răspund una pentru alta în faţa societăţii.

Murdock definea familia ca fiind “un grup social caracterizat prin rezidenţa comună, cooperare economică şi reproducţie. Ea include adulţii de ambele sexe, dintre care cel puţin doi au relaţii sexuale recunoscute social şi unul sau mai mulţi copii, proprii sau adoptaţi, pe care îi cresc şi îi ingrijesc”.

Din punct de vedere juridic, căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiata cu respectarea dispoziţiilor legale, în scopul întemeierii unei familii În sprijinul acestui principiu vin şi reglementările stipulate în Codul familiei cu privire la căsătorie şi familie.

Din pespectivă psihologică, a defini căsătoria înseamnă a vorbi de o “relaţie psihologică” între doi oameni conştienţi, ea fiind “o construcţie complicată, alcatuită dintr-o serie de date subiective şi obiective, având indiscutabil o natură foarte eterogenă”(C.G.Jung, 1994 apud Iolanda, Mitrofan şi Cristian, Ciupercă, 1998, p. 15).

Căsătoria este un proces interpersonal al devenirii şi maturizării ca personalitaţi, de conştientizare redirecţionare şi fructifizare a tendinţelor, pulsiunilor şi afinităţilor inconştiente, de autocunoaştere prin intercunoaştere. Scopul ei este “creşterea personală” prin experienţa conjugalităţii şi parentalităţii (Iolanda, Mitrofan şi Cristian, Ciupercă, 1998, p.16).

Fiind un punct de plecare pentru existenţa şi funcţionalitatea familiei, căsătoria se încheie respectându-se cu stricteţe anumite prevederi legale privind: diferenţa de sex; vârsta legală pentru căsătorie fiind de 18 ani pentru bărbat şi 16 ani pentru femeie iar in anumite cazuri pentru motive temeinice 15 ani, consimţământul la căsătorie şi comunicarea reciprocă a stării sănătaţii viitorilor soţi.

Pentru încheierea căsătoriei trebuie respectate cu stricteţe anumite condiţii de formă, formalităţi premergătoare căsătoriei şi cele ce privesc solemnitatea încheierii căsătoriei (art. 16 Codul familei ):căsătoria se încheie în faţa delegatului de stare civilă, căsătoria se încheie într-un anumit loc, căsătoria se încheie în prezenţa soţilor care trebuie să exprime personal consimţământul şi trebuie încheiată astfel încât să permită oricărei persoane să asiste. Încheierea căsătoriei constitue punctul de plecare în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea vieţii de familie.