Balanța comercială UE în perioada 2000-2008

1. Conceptul de balanta comerciala

Balanta comerciala a unei tari este suma reprezentata de diferenta neta dintre valoarea importurilor de bunuri si servicii si cea a exporturilor, calculata, de regula, anual. Daca valoarea exporturilor este mai mare decat volumul importurilor, rezultatul va indica, atunci, o balanta favorabila. Daca insa cantitatea exportata este devansata de cea importata balanta comerciala va fi una negativa, lucru care indica deficite la nivel economic si, implicit, performante slabe ale economiei.

Analiza unei balante comerciale tine seama de preturile folosite si de mecanismul in care sunt stabilite, acest raport comercial constituind una dintre cele mai importante parti ale balantei de plati externe.

Balanta comerciala este reprezentata printr-un tablou statistico-economic in care se inscriu si prin care se compara importul si exportul de marfuri ale unei tari, fiind practic un cont unde se inregistreaza operatiunile de comert exterior ale unei tari.

Balanta comerciala poate fi generala, atunci cand cuprinde ansamblul relatiilor comerciale externe ale unei tari sau partiala, daca se refera la relatiile de import si export cu o alta tara sau un grup de tari.

Din punct de vedere al rezultatelor relatiilor comerciale externe balanta poate fi:

• activa (excedentara) atunci cand exportul depaseste importul,

• pasiva (deficitara) daca importul depaseste exportul

• echilibrata (soldata), cand cele doua operatiuni sunt egale.

In ansamblu, balanta comerciala poate fi activa, insa, la nivel de tara, aceasta poate fi excedentara sau deficitara, cea din urma generand deficitul comercial al unei economii nationale.

In balanta comerciala, gruparea marfurilor importate si exportate difera - mai mult sau mai putin - de la o tara la alta. Totusi, pe baza unei intelegeri internationale, s-a utilizat mult timp clasificarea "Conventiei de la Bruxelles" (31 decembrie 1913). In prezent se foloseste tot mai mult "Clasificarea tip a comertului international" (CTCI sau SITC).

Balanta comerciala a unei tari poate fi determinata atat pe baza datelor din evidentele vamale (exporturi fob – importuri cif), cat si pe baza datelor din videnta bancara (postul „marfuri” din contul curent al balantei de plati externe unde atat exportul cat si importul se inregistreaza la preturi fob, intrucat serviciile de transport si asigurare a marfurilor pe parcurs international se evidentiaza in posturi distincte).

Pentru a asigura o tratare uniforma a loturilor de marfuri din punct de vedere al repartitiei geografice a schimburilor, exporturile se inregistreaza pe tari in functie de ultima tara de destinatie cunoscuta in momentul efectuarii exportului, iar importurile se structureaza pe tari in functie de tara de produtie, adica tara in care a avut loc prelucrarea sau tara in care bunurile au suferit apreciabile transformari fizice, unde produsele agricole au fost recoltate, minereurile au fost extrase etc.

Pentru analiza balantei comerciale este necesar sa se tina seama de preturile folosite si de mecanismul formarii lor. Balanta comerciala constituie una dintre cele mai importante parti ale balantei de plati externe.

Daca balanta comerciala va fi analizata in contextul unei pozitii economice internationale bune, statistica va putea fi una pozitiva. De exemplu, o tara poate avea o balanta comerciala nefavorabila care este compensata de catre exporturile substantiale de servicii, caz in care se considera ca aceasta tara are o pozitie economica internationala buna.

Factorii care pot afecta balanta comerciala includ:

• Costul de productie (terenuri, forta de munca, costul capitalului, impozite, stimulente, etc) in economie exportatoare vis-a-vis de cele din economia importatoare;

• Costul si disponibilitatea a materiilor prime, bunurilor intermediare si a altor resurse;

• Miscarile cursului de schimb;

• Taxe multilaterale, bilaterale si unilaterale sau restrictii privind schimburile comerciale;

• Barierele netarifare, cum ar fi standard de mediu, de sanatate sau de siguranta;

• Disponibilitatea de schimb valutar adecvat cu care sa plateasca importurle;

• Preturile bunurilor fabricate la domiciliu (influentate de capacitatea de reactie a ofertei).

•

Balanta comerciala monetara poate fi diferita de balanta comerciala fizica (care este exprimata ca suma materiilor prime). Tarile dezvoltate deseori importa foarte multe materii prime de la tarile in curs de dezvoltare la preturi mai mici si deseori aceste materiale sunt incorporate in produse finite si se obtine o importanta valoare adaugata. De exemplu, UE (ca si multe alte tari dezvoltate) are un sold monetar al schimburilor comerciale echilibrat, echilibrul fizic (in special cu tarile in curs de dezvoltare) este negativ, in sensul ca se exporta mult mai putine materiale decat se importata.

Deficitul comercial mic nu nu este considerat periculos penru economia tarii. Cu toate acestea, atunci cand un dezechilibru comercial se extinde dincolo de prudenta (cateva procente din PIB, pe mai multi ani), trebuie luate masuri.

Deficitele sunt platite din rezervele valutare ale tarii si asa se poate continua pana ce rezerve sunt epuizate. Dar din acel punct importatorul nu mai poate continua sa achizitioneze mai mult decat a vandut in strainatate.

2. Metodologia de calcul

1) Marimea relativa a soldului fata de volumul total al tranzactiilor (MRS2) arata importanta soldului unei balante.

MRS2 (xj – mj/ xj + mj) x 100

Indicatorul prezinta avantajul de evitare utilizarii a produsului intern brut. Pot fi considerate ca praguri valorile de +15% si -15%. Daca indicatorul este mai mare de 15%, asta inseamna ca intrarile de bani au fost mari si tara in cauza nu-i foloseste. Daca valoarea indicatorului este mai mare de -15%, inseamnca ca importurile raman neplatite (neacoperite) suficient din exporturi. Acest lucru duce la scaderea rezervelor valutare a tari sau la cresterea datoriei externe.