Contribuții românești în statistică

1. Semnificaţii ale cuvântului „statistică”

Cuvantul statistică are o semnificaţie multiplă pentru cercetători, specialişti, studenţi si populaţie in general. Astfel, acest cuvânt poate să ducă cu gandul la indicele preţurilor de consum, la cifra medie de afaceri a unor firme, la rata şomajului, la datele publicate într-o revistă sau într-un bulletin oficial, ori, evident, la o disciplină de studio din cadrul învăţământului superior de specialitate.

Statistica este, aşadar o activitate practică, dar şi mulţimea datelor obţinute prin această activitate, publicaţii de date ale diferitelor organisme de specialitate, metodologia ştiinţifică, o ramură a ştiinţei şi cunoaşterii, ori o disciplină ştiinţifică şi de învăţământ.

2. Din istoria statisticii

Folosirea statisticii ca instrument de cunoaştere a vieţii sociale nu este de dată recentă. Ca formă de evidenţă a populaţiei şi bunurilor materiale, statistica a fost utiliyată din cele mai vechi timpuri. În dezvoltarea ei s-a format ca o disciplină ştiinţifică autonomă într-un îndelungat proces istoric, conturându-şi treptat aria de investigaţii şi perfecţionandu-şi in mod continuu noţiunile, categoriile, metodele, procedeele şi tehnicile de cercetare. Ca activitate practică istoriceşte atestată, statistică datează de aproximativ şase milenii, iar ca teorie a statisticii, ca ştiinţă de peste 3 secole.

Aşa cum istoria unei ţări nu poate fi scrisă decât bazându-se pe istoria economiei ţării respective, tot aşa istoria economiei nu poate fi scrisă fără a se sprijini pe istoria statisticii, singura în măsură să furnizeze şi să analizeze serii de date autentice şi comparabile în timp şi în spaţiu, să contribuie, alături de alte ştiinţe, la descoperirea şi decrierea în limbaj propriu a regularităţilor, legităţilor si legilor economice de-a lungul etapelor istorice successive pe care le-a parcurs umanitatea. Fară a ne asuma un risc prea mare, putem afirma că statistica unei tări reprezintă istoria ei în date sau, cum afirma statisticianul german A. L. Schlozer (1735-1809) în lucrarea sa Theorie der statistik (1804), referindu-se la interacţiunea dintre statistică şi istorie: „Istoria este statistică în mişcare, iar statistica este istoria în repaus”.

Antichitate

Unele înregistrări statistice (înscriptii în piatră şi lut ars, papirusul etc.) care s-au păstrat din antichitate surprind şi astăzi prin ingeniozitatea lor şi este posibil ca noi cercetări statistice şi istorice să dezvăluie faptul că statistica de atunci reprezenta mai mult decât înregistrări discontinue de fapte şi evinimente.

Încă din antichitate statistica a fost utilzată pentru descrierea statelor din punct de vedere geografic, economic şi politic. Rădăcinile unei concepţii despre statistică se întâlnesc în opera celui mai mare geniu al antichităţii, Aristotel (384-321 î.e.n), cu deosebire în lucrarea sa Politica.

Evul Mediu

În Evul Mediu dezvoltarea cunoaşterii statistice a vieţii sociale, economice şi politice ia un avant deosebit. Printre cele mai reprezentative lucrări de descriere a statelor din epoca Renaşterii menţionăm pe cele elaborate de Francesco Sonsovino (1521-1583) Del governo e amministrazione di diversi regne e republiche şi Giovani Botero (1533-1617) Le relazioni universali, care au meritul de a fi luat în considerare la descrierea statelor: bogăţiile, populaţia, comerţul, industria şi finanţele lor. Opera lor s-a bucurat de cunoaştere şi continuare şi în alte ţări, printre care şi Principatele Române.

Şcoala Descriptivă germană

Descrierea statelor, cu caracter empiric până atunci, a devenit o disciplină de învăţământ academic guvernată de anumite norme teoretice şi practice, care s-au elaborat şi dezvoltat la început mai des în universităţile germane, unde s-a format o adevărată şcoală, cunoscută dub denumirea de Şcoala Descriptivă germană, având ca fondator pe profesorul Herman Conring (1606-1681) de la Universitatea din Helmstadt.

Aritmetica politică

În acelaşi timp cu Şcoala Germană a statisticii descriptive a luat fiinţă şi s-a dezvoltat în Anglia o altă remarcabilă şcoală de statistică numită Aritmetica politică după titlul lucrării fundamentale a acestei şcoli Political Arithmetick, or a Discourse concerning the Extent And Value of Land, People, Buildings, elaborată de William Petty (1623-1687) între anii 1671-1676 şi publicată la Londra în anul 1691. Alţi reprezntanţi de frunte ai şcolii Aritmetice Politice în secolele XVII si XVIII au fost, în Anglia, John Graunt (1620-1674), Edmund Halley (1656-1742) şi Gregory King (1648-1712).