Evoluția statisticii pe plan internațional

1.Revolutia Stiintifica Contemporana

Revolutia stiintifica si tehnica contemporana se caracterizeaza printr-o dezvoltare expansiva a stiintei atat in profunzime,cat si o sfera de cuprindere a fenomenelor,ceea ce face informatiilor stiintifice sa se dubleze intr-un interval de timp de aproximativ un deceniu.Concomitent cu dezvoltarea si aprofundarea ei,stiinta este supusa si unui amplu process de diversificare.Dupa estimatiile unor reputati oameni de stiinta ar exista in present peste 1500 de discipline stiintifice.In aceste conditii,intrepatrundrea dintre stiinte este inevitabila,iar colaborarea dintre ele este o necessitate obiectiva pentru progresul fiecarei stiinte.de aceea,cecetarea stiintifica in epoca noastra are un pregnant caracter indisciplinar,caracterizat de faptul ca la elaborarea uneia si aceleiasi teme de cercetare stiintifica participa oameni de stiinta de specialitati diferite.Pierre Ayar arata ca 90% din savantii si cercetatorii stiintifici care au existat de la inceputul dezvoltarii stiintei sunt acum in viata.De la apraitia primei reviste in anul 1665 si pana in present numarul de reviste stiintifice si tehnice au crescut in progresie geometrica.

O caracteristica esentiala a stiintei contemporane ,care s-a impus in ultimile decenii ca o realitate de maxima importanta,o constituie corelatia tot mai intense dintre dezvoltarea stiiteni si cresterea economica.Cuceririle stiintei si tehnicii au determinat mutatii importante in toate sectoarele de activitate sociala si cu deosebire in sfera productiei materiale si a serviciilor.Nivelul invatamantului si al cercetarii stiintifice conditioneaza astazi intr-o masura tot mai mare gradul de eficienta si de competivitate a economiei.Cunoasterea este putere-Knowledge is power supea filozoful englez Francis Bacon(1561-1626) acum patru secole.

Potentialul stiintific si ethnic al unei natiuni constituie o conditie importanta a insasi independentei ei.Referindu-se la aceasta problema fundamentala a lumii contemporane,Rene Maheu arata ca dobandirea independetei economice de catre natiuni nu este nicdecum posibila daca potentialul stiintific si ethnic ramane sub un prag minim.Fizicianul german Werner Heinseberg(1901-1976),unul dintre intemeietorii mecanicii nautice,memru de onoare al Academiei Romane si laureate al premiului Nobel(1932) arata ca ÝIntreaga noastra viata depinde,fie ca suntem de accord sau nu,de stiinta si anume intr-o masura pe care mai inainte cu greu ne-am fi putut-o imagina.Cercetarea stiintifica nu mai este ornamental cultural al vietii-desi ar putea fi si aceasta-ci reprezinta samanta din care mai tarziu vom putea creste bunastarea economica ,buna organizare a statului,sanatatea politica si multe alteleÝ

Reducerea decalajului stiintific dintre natiuni este cu atat mai important cu cat astazi se apreceaza ca el este generatorul tutturor celorlalte decalaje care se manifesta in lumea contemporana.

O alta tendinta in dezvoltarea stiintei si tehnicii contemporane,cu implicatii importante in activitatea economica si sociala,o constituie reducerea dn ce in ce mai pronuntata a intervalului de timp dintre momentul aparitiei unei descoperiri stiintifice si momentul materializarii ei intr-o realizare efectiva.Astefel de la construirea primei masini rudimentare,care producea miscarea de rotatie cu ajutorul aburului,realizata de catre matematicianul grec Hercu din Alexandria in sex I î.e.n. si pana la masina cu aburi perfectionara a inventatorului scotia James Watt(1736-1819),brevetata in 1769,s-au scurs aproape doua milenii;de la descoperirea principiului fotografiei(1727)si pana la realizarea ei pracica (1829)s-au scurs 112 ani;56 de ani pentru telefonul inventa de cercetatorul american Alexander Graham Bell(1847-1922);35 de ani pentru radio (1867-1902) ; 15 ani pentru radar (1925-1940) ; 12 ani pentru televiziune (1922-1934) ; 10 ani pentru reactorul nuclear (1932-1942) si numai 6 ani pentru bomba atomica (1939-1945).

Aceste trasaturi ale stiintei contemporane ridica un grad sporit de dificultate in definiirea diecarei stiinte in parte , in delimitarea riguroase a obiectului lor de studio , precum si in precizarea merodelor proprii de cercetare.Unul si acelasi fenomen sau ansamblu de fenomene este cercetat de catre diferite stiinte diferite.Insasi reprezntarea clasia a stintei particulare care potrivit legii formale reprezinta o disciplina stiintifica cu un obiect,cu o metoda si legi proprii,este pusa in discutie tot mai mult.Una si aceiasi stiinta fiind folosita-alaturi de alte metode-la realizarea scopurilor ei cognitive.Caracterul dual al acestor stiinte ,de a fi stiinta si metoda in acelasi timp , a fost pusa in evidenta de mai mult timp.Acest caracter il poarta filozofia ,logica,matematica,cibernetica si statistica.Statistica fiind o stiinta de sine statatoare este utilizata tot mai mult in epoca moderna ca o materie de cercetare de catre aproape toate celelate stiinte particulare.

Dezvoltarea rapida si diversifica a stiintei in epoca contemporana concretize in cresterea gradului ei de participare la realizarea procesului de cunoaster a naturii si a gandirii umane a determinat aparitia si cristalizarea unor noi stiinte care studiaza fie diferite forme de miscare ale fenomenelor colective , fie unele laturi coune ale acestora , intre care se situeaza si statistica.

Evidenta obiectiva a unor fenomene de tip colectiv ale caror proprietati nu pot fi cunoscute decat la nivelul intregului,a impus statistica ca o disciplina stiintifica indispensabila pentru studierea colectivitatilor.

In conditiile actuale cand dezvoltarea stiintelor sociale cat si dezvoltarea matematicii au atins un nivel relative ridicat ,procesul matematizarii este un process obiectiv,care contribuie la dezvoltarea si aprofundarea cunoasterii stiintifice in toate domeniile.

De accea folosira matematicii in stiintele sociale si in economie nu trebuie inteleasa ca un ÝimportÝ de metode,undeori neadecvate domeniului respectiv, ci trebuie sa rezulte din aprofundarea cunoasterii acestuia , din perfectionareamijloacelor si metodelor stiintifice utilizate si aceasta se realizeaza prin intermediul statisticii.

2.Din Istoria Statisticii

Folosirea statisticii ca instrument de cunoastere a vietii sociale nu este de data recenta.ca o forma de evidenta a populatiei si bunurilor materiale statistica a fost utilizata din cele mai vechi timpuri.

In dezvoltarea ei s-a format ca o disciplina stiintifica autonoma intr-un indelungat process istoric,conturandu-si treptat aria de investigatii si perfectionandu-si in mod continuu portiunile,categoriile,metodele,procedeele si tehnicile de cercetare.Ca activitate practica istoriceste atestata,statistica dateaza de aproximativ sase milenii,iar ca teorie a statisticii-ca o stiinta-de peste 3 milenii.

Asa cum istoria unei tari nu poate fi scrisa decat bazandu-ne pe istoria economie tarii respective,tot asa istoria economie nu poate fi scrisa fara a se sprijini pe istoria statisticii,singura in masura sa furnizeze si sa audieze serii de date autentic si comparabile in timp si spatiu,sa contribuie alaturi de alte stiinte,la descoperirea si descrierea in limbaj propriu a reguralitatilor,legislatiilor si legilor economice de-a lungul etapelor istorice successive pe care le-a parcurs umanitatea.