Inflația în România în perioada 1990-1995

A vorbi despre inflatie inseamna adesea a conduce o ancheta si a instrui un proces. Intrebarea “Ce este inflatia? “ devine rapid “De unde vine ea?” si se termina cu un deget acuzator indreptat catre “provocatorii inflatiei”.

Dar ce produce aceasta “fuga galopanta “a preturilor?

E de vina oare moneda care circula prea repede si prea usor fara a tine seama de resursele disponibile in societate la un moment dat sau societatea toleranta numita de Maurus “societate de inflatie”?

O alta ipoteza a fost aceea conform careia inegalitatea favorizeaza consumul ostentativ, care manipulata de snobism si publicitate, nu acorda o importanta prea mare preturilor favorizand un asa numit “vals al etichetelor”.

Statul care ia bogatiile fara a produce in schimb si recurge la deficitul bugetar, strainul care determina scaderea preturilor crescand productia de petrol si obliga astfel influentarea costului materiilor energetice asupra preturilor produselor- cate acuze, atatea tipuri de inflatie.

Ce este inflatia?

Vom retine ca definitie sintetica a inflatiei pe aceea a lui G. Olive, care refuza asocierea definitiei inflatiei unui mecanism inflationist special.

Inflatia este :

1.Cresterea nivelului general al preturilor (si nu doar cresterea preturilor unor produse).

2.Un fenomen autointretinut de crestere a preturilor (o crestere atrage dupa sine alta) si nu un fenomen izolat si accidental.

3.O crestere a preturilor care se bazeaza pe mecanisme macroeconomice (punand in joc interdependenta intre toate partile si toate mecanismele economiei : repartitie, formarea preturilor, sisteme de distributie).

Cauzele inflatiei.

Termenul de inflatie este de origine latina si provine de la “inflatius” care inseamna umflat, exagerat. In mod frecvent, inflatia este definita ca fiind un proces economico-social complex care se caracterizeaza prin cresterea relativ puternica si cumulativa a preturilor , cat si prin deprecierea monetara (reducerea puterii de cumparare a unitatii monetare) si provine din devansarea puterii de cumparare a consumatorului fata de cantitatea de bunuri si servicii puse la dispozitia lor. Inflatia nu poate fi redusa la fenomenul monetar, ci ea se manifesta printr-un dezechilibru economic sub diverse forme si prin insemnate consecinte sociale.

Inflatia se explica printr-o inlantuire de fenomene care se influenteaza reciproc si care, in manifestarea lor, antreneaza cresterea preturilor in ritmuri diferite. Cauzele care guverneaza inflatia sunt expresia actiunii a o serie de factori ai cererii si ai ofertei. Pe baza lor, inflatia poate fi :de tip monetar, inflatia prin cerere si inflatia prin costuri.

Cauza monetara a inflatiei consta in cresterea preturilor prin sporirea excesiva a masei monetare in raport cu cantitatea de marfuri pe piata , datorita :emisiunilor suplimentare de moneda; introducerii in tara, fara control , a valutelor si a unei mase de capitaluri flotante; sporirii excesive a exporturilor ; speculatiei monedelor tarilor care nu-si pot asigura convertibilitatea; incapacitatii unor tari de a determina cursuri valutare etc.

Inflatia monetara poate fi caracterizata prin doua notiuni distincte: inflatia relativa si inflatia absoluta.

Inflatia relativa are loc atunci cand nivelul mediu al preturilor ramane in urma cresterii masei monetare.

Inflatia absoluta are loc atunci cand ritmul de crestere al preturilor depaseste pe cel al masei monetare.

Inflatia cauzata de cresterea cererii de produse si servicii are loc atunci cand sporirea volumului cererii efective nu determina o marime proportionala a ofertei , ceea ce se manifesta prin sporirea preturilor. Aceasta neproportionalitate contribuie la transformarea unor venituri banesti intr-un surplus, ce pot proveni din: cresterea salariilor, fara respectarea corelatiei cu nivelul productivitatii muncii; excesul cererii de stat , prin intermediul bugetului, pentu consumul militar; cresterea neeconomicoasa

a cheltuielilor publice finantate printr-un deficit bugetar; lipsa de produse si servicii datorate diferitelor cauze etc.

Inflatia prin costuri este datorata, dupa unele opinii, in special prin cresterea neincetata a unor nejustificate sau mai putin justificate obligatii ale intreprinzatorilor, cum ar fi :cresterea salariilor, sub presiunea sindicatelor, peste posibilitatile reale ale agentilor economici, sporirea de catre stat a sarcinilor fiscale care greveaza activitatea agentilor economici, tendinta unor agenti economici de a acumularezerve care intra pe conturi si care servesc la autofinantarea intreprinderilor, majorarea excesiva a cheltuielilor pentru publicitate , extinderea exagerata a sectorului tertiar in raport cu sectoarele primar si secundar, stabilirea unor cote ridicate de amortizare, cresterea preturilor nationale in raport cu cele mondiale etc.

Formele de inflatie si masurarea lor

In conditiile inflatiei, investitia speculativa devine mai avantajoasa decat cea productiva, ceea ce face ca acele categorii sociale cu venituri fixe sa nu-si poata mentine puterea de cumparare. De aceea inflatia se manifesta printr-un dezechilibru intre cerere si oferta. Dar nu orice crestere a preturilor inseamna inflatie. Sunt situatii in care cresterea preturilor e insotita de cresterea productiei, sau se impune o majorare a preturilor pentru reglarea economica. In opinia celor mai multi economisti exista mai multe marimi de crestere a preturilor care genereaza mai multe forme de inflatie, cum ar fi:

- Inflatie taratoare - se caracterizeaza printr-o crestere medie a preturilor de 3-4% anual;

- Inflatie deschisa - caracterizata printr-o crestere a preturilor cu 5-10% ;

- Inflatie galopanta – cu o crestere medie anuala a preturilor de peste 50%;

- Hiperinflatia – are ca trasatura dominanta cresterea medie anuala a preturilor cu peste 50%;

Pentru precizarea corecta a formei de inflatie trebuie sa punem in legatura ritmul mediu anual de crestere a preturilor cu ritmul mediu annual de crestere a productiei si productivitatii muncii.