Metode de Control Statistic al Calitătii Produselor și Serviciilor

1. Introducere

Sistemele de producţie implementate în cadrul industriei îşi desfăşoară activitatea în condiţiile respectării unor cerinţe continuu actualizate privind calitatea produselor, pe care le realizează. Aceste cerinţe se referă la necesitatea respectării şi îmbunătăţirii continue a următoarelor aspecte:

- caracteristicile produselor;

- fiabilitatea şi / sau siguranţa în funcţionarea produselor;

- protecţia împotriva răspunderilor juridice pentru neconcordanţa între produse şi condiţiile de utilizare.

Pentru ingineria sistemelor de producţie, metodele şi tehnicile de control şi asigurare a calităţii prezintă interes deosebit prin efectele economice deosebite, în sensul reducerii costurilor.

În sensul cel mai actual asigurarea şi controlul calităţii semnifică dezvoltarea şi realizarea specificaţiilor necesare pentru a produce în condiţii economice şi în măsura adecvată calitatea, interschimbabilitatea, eficienţa şi durata de viaţă care să asigure unui produs piaţa de desfacere actuală şi de perspectivă.

În conceptia modernă, rolul controlului calitătii este de a actiona si interveni operativ, oriunde si ori de câte ori este nevoie, pentru ca produsul final să corespundă conditiilor cerute si astfel să se obtină o continuă reducere a rebuturilor si eliminarea acestora. Cu alte cuvinte, în conceptia modernă, controlului calitătii i se atribuie un rol activ si creator si nu numai de depistare si sortare a rebuturilor.

Controlul calitătii este o operatie independentă de operatia de executie prin care, pe de o parte, se verifică dacă baza tehnico-materială (materia primă, masinile si utilajele, SDV-urile, AMC-urile, standurile de probă etc.) are caracteristicile calitative si precizia prevăzute în documentatie, iar pe de altă parte, verifică încadrarea caracteristicilor de calitate ale reperelor, subansamblurilor si produselor finite în limitele prevăzute de documentatie. În concluzie, controlul de calitate este un control de conformantă.

- Actiunea controlului calitătii începe din momentul alegerii procesului de productie, continuă cu instalarea echipamentului de productie sau cu pregătirea acestuia pentru realizarea optimă a fluxului la fabricate, cu calificarea fortei de muncă folosite si cu achizitionarea de materii prime si materiale corespunzătoare, se desfăsoară pe tot parcursul fabricatiei si al expedierii produselor si se încheie cu asistenta tehnică (service) acordată de societatea comercială respectivă în perioada de garantie. Datorită progresului tehnic, precum si exigentei sporite a beneficiarilor există tendinta ca perioada de garantie a produse¬lor să creasc.

- Astfel, autoturismele Dacia 1300 initial au avut termen de garantie 6 luni, iar de la 1 ianuarie 1982 termenul de garantie s-a extins la 12 luni; la televizoare termenul de garantie a fost de 7 luni, de la 1 ianuarie 1980 acesta s-a prelungit la 12 luni si se preconizează extinderea lui la 18 luni. Situatie similarp este si la masinile de spălat, frigidere, masini de cusut etc.

- În concluzie, controlul trebuie să fie prezent în toate etapele premergătoare desfăsurării procesului de fabricatie, în timpul acestuia, la controlul produsului finit si livrarea lui ulterior prin asistenta tehnică (service-ul asigurat) acordată beneficiarilor, iar în cazul instalatiilor complexe, continuând în timpul montajului si în perioada efectuării probelor tehnologice. Acest sistem de control poartă denumirea de control total al calitătii.

2. Conceptul de calitate. Definitii

Apariţia şi utilizarea în viaţa economică modernă a conceptului de calitate îşi are originea în perioada de început a secolului XX. Ea este o rezultantă a evoluţiei ştiinţei şi tehnologiei, mai ales a ştiinţei managementului, fiind strâns legată de evoluţia firmei ca entitate fundament a economiei. Presiunea competiţiei şi a progresului tehnic, schimbarea permanentă a cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor au determinat apariţia nevoii de a evalua calitatea produselor şi proceselor.

Conceptele de calitate şi de management al calităţii au fost influenţate de :

- dezvoltarea tehnologiilor şi producţiei industriale de masă , mai ales specializarea firmelor care au condus la necesitatea controlului final al produselor, a inspecţiilor de calitate (în perioada interbelică);

- aplicarea metodelor statisticii matematice şi dezvoltarea tehnicilor de măsurare, ca controlului calităţii asupra proceselor de prelucrare (în timpul celui de-al doilea război mondial);

- apariţia şi aplicarea metodelor şi modelelor de cercetare operaţională în domeniul calităţii (în timpul celui de-al doilea război mondial);

- dezvoltarea teoriei fiabilităţii care, prin luarea în considerare a timpului, lărgeşte sfera de cuprindere a conceptului de calitate (în perioada postbelică);

- dezvoltarea a sistemelor informatice, mai ales după 1980, ceea ce a facilitat precizia controlului de calitate;

- aplicarea managementului calităţii în domenii non-productive precum: educaţie, sănătate, cultură etc.