Populația Europei

TERMENI CHEIE

- Populatie;

- Populatie în sens demografic;

- Indicatori demografici;

- Densitatea populatiei;

- Fenomene demografice;

- Nuptialitate;

- Rata de nuptialitate;

- Rata de divortialitate;

- Fertilitate;

- Mortalitate;

- Mortalitate infantilă;

- Migratie;

- Îmbătrânire demografică;

1.Notiune.

Conform Dictionarului Explicativ al limbii române, termenul de populatie reprezintă totalitatea locuitorilor unei tări, ai unei regiuni, ai unui oras etc.

În sensul demografic al cuvântului, nu orice colectie de indivizi umani formează o populatie. Aceasta trebuie să îmbrace forma unei comunităti, fiind deci vorba de totalitatea persoanelor care convietuiesc pe un anumit teritoriu si care formează o entitate supraindividuală definită prin relatiile dintre indivizi si normele care reglementează aceste relatii. O populatie în sens demografic poate fi formată din locuitorii unei asezări, ai unei zone administrative a unei tări, ai tării în întregime, ai unor comunităti supranationale si, la limită, din toti locuitorii planetei noastre.

2.Scurt istoric al populatiei din Europa.

Europa are o istorie lungă a unor mari reuşite culturale şi economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt în mod general atribuite grecilor antici şi Imperiului Roman, care a supus întreg continetul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută cu numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaştere şi prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări şi creşterea cunoştiinţelor ştiinţifice. Din secolul XV, naţiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franţa şi Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependenţe în Africa, America şi Asia.

Populaţia europeană este de rasă albă sau caucaziană, împărţită în două mari grupuri subetnice, cel format de nordici, care au o culoare a pielii de un alb clar cu influenţe de roz, părul blond şi ochii între albaştri şi verzi, şi mediteraneenii care pot avea pielea de un alb clar până la culori maronii închise, cu părul de culoare castaniu închis sau chiar negru şi cu ochii de diverse culori, dar mai ales castaniu închis.

În Europa din zilele noastre există şi alte tipuri de emigranţi între cei asiatici şi din orientul îndepărtat, şi anume africanii şi latino-americanii.

Estimările cele mai blânde ale ONU prevăd 70 de milioane de imigranţi până în 2050, în condiţiile în care populaţia tradiţională a Europei va scădea până în jur de 300 de milioane.

La începutul mileniului al 2-lea populatia continentului european număra între 30 si 50 de milioane de locuitori. O cifră modestă în raport cu vastul teritoriu de circa 10 milioane de km2, în general favorabil asezării umane si agriculturii, dar având pe de altă parte si numeroase zone pustii sau aproape nelocuite. În cursul unui mileniu, populatia initială a devenit de 10 sau de 20 de ori mai numeroasă si a format pe continent o retea deasă de asezări umane, organizate în jurul unui puternic sistem urban. Această trasformare majoră nu s-a petrecut gradat, ci au alternat perioadele de avânt cu perioadele de stagnare ori regres, bine cunoscute în general, desi nu întotdeauna sunt evidente mecanismele acestora. E cu adevarat extraordinară capacitatea populatiilor de a-si regla ritmul de crestere în timp, ca urmare a interactiunii între imperativele bionaturale ale speciilor.