Conceptul de Guvernanță Corporativă

CONCEPTUL DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ

În zilele noastre, informarea este în centrul finanţelor şi contabilităţii. Raportarea financiară este cheia de boltă a relaţiilor între întreprindere, pe de o parte, şi aportorii săi de capitaluri, sistemul bancar şi sistemul de pieţe, pe de altă parte. Acest raport este mediat de managerii entităţii economice, răspunzători de satisfacerea intereselor proprietarilor, şi auditori, în calitatea lor de examinatori ai conturilor şi de controlori ai celor responsabili cu întocmirea acestora.

În mod indubitabil, sistemul capitalist a început să ne obişnuiască atât cu avantajele, cât şi cu nereuşitele sale. Enron, Waste Management, Ahold sau Worldcom sunt nume care, la citirea sau auzirea lor, înseamnă nu numai scandaluri financiare, ci şi exemple de aplicare defectuoasă a mecanismului de guvernanţă a întreprinderii. Criza de încredere care a fost generată de aici a zdruncinat ansamblul edificiului economic şi financiar şi a demonstrat necesitatea revizuirii proceselor de reglementare şi control, la toate nivelurile.

Falimentul acestor afaceri vine să probeze că guvernanţa întreprinderii este nu numai un nod gordian al conducerii, finanţelor şi contabilităţii. Într-o măsură semnificativă, ea vizează salariaţii, creditorii, pensionarii, micii acţionari şi, la modul general, întreaga societate, asupra abilităţii sale de a pune în operă un sistem eficace de supraveghere şi de control, referitor la activitatea conducătorilor întreprinderii, indiferent de sfera de aplicare a mecanismului de guvernanţă.

Termenul de guvernanţă a fost folosit iniţial în administrarea domeniilor coloniale, fiind treptat preluat în administrarea instituţiilor naţionale (bănci), dar şi în organizaţii publice şi comerciale. Mai apoi, a fost adoptat termenul „guvernanţă corporativă”, aplicat iniţial în organizaţiile cu activităţi comerciale, pentru ca, treptat, să pătrundă în organizaţiile din sectorul public, unde conducerea pe baza principiilor guvernanţei corporative poate aduce mai multă valoare în ceea ce priveşte interesul contribuabilului şi ale publicului larg, care au dreptul să ştie că instituţiile publice sunt bine conduse în activitatea de furnizare a serviciilor publice finanţate din fonduri publice. Din această perspectivă, cuvântul „corporativ” este privit astăzi ca un termen cuprinzător, însemnând „întreaga organizaţie”, adică semnifică guvernanţa tuturor părţilor componente interne, care lucrează împreună la realizarea obiectivelor unei organizaţii.

În realitate termenul „corporativ” nu este neapărat necesar, însă în literatura de specialitate se întâlneşte foarte des formularea guvernanţă corporativă ca un termen atotcuprinzător.

Aşadar, „corporativă” pentru că priveşte „întreaga organizaţie” prin luarea în considerare a tuturor părţilor componente interne integrate, în final, unei singure structuri; „guvernanţă” pentru că este vorba de un proces în cadrul organizaţiei prin care se asigură îndrumarea şi controlul acesteia, rezultând astfel expresia „guvernanţă corporativă”.

Prin urmare, guvernanţa reprezintă „sistemul prin care organizaţiile sunt conduse şi controlate”, ori „combinaţia de procese şi structuri implementate de management pentru a informa, conduce, direcţiona şi monitoriza activităţile organizaţiei în scopul atingerii obiectivelor acesteia”.

J. Richard şi C. Collette, pe baza analizei familiilor de sisteme economice şi politice, au ajuns la următoarele concepţii privind guvernanţa întreprinderilor:

- Concepţia liberală, conform căreia întreprinderea este considerată un nod de contracte încheiate între proprietari şi alte părţi (mai ales, creditorii şi salariaţii); părţile sunt libere să organizeze raporturile lor, sub rezerva câtorva restricţii de ordin public, extrem de generale; rolul statului se limitează la asigurarea respectării contractelor şi, eventual, la reglementarea cazurilor de crize grave (în special al falimentelor);

- Concepţia socială (sau social-democrată), conform căreia întreprinderea este considerată, mai întâi, o entitate ale cărei reguli fundamentale sunt regizate de puterea publică; libertatea contractuală, reprezentată în fapt de acţiunea antreprenorilor, este îngrădită de un ansamblu de restricţii legislative;