Elaborarea Politicilor Publice

Capitolul 1 Politica Publică

1.1 Conceptul de politică publică

Conceptul de politici publice nu cunoaşte o definiţie unică, diversitatea acestora fiind determinată de modul în care este înţeles procesul politicilor publice. Cea mai întâlnită definiţie consideră politicile publice ca fiind rezultatul unei intervenţii guvernamentale.

Încă de la început trebuie menţionat faptul că există o distincţie între ceea ce numim politici publice şi ceea ce de obicei asociem cu termenul de politică. Deşi are o puternică componentă politică, în special în etapa de luare a deciziilor, procesul politicilor publice este independent de valorile aduse în discuţie de o doctrină politică sau alta. Capacitatea de a realiza analize de politici publice, apare ca o necesitate a cadrului instituţional al administraţiei publice şi în general al tuturor instituţiilor publice care au atribuţii în ceea ce priveşte iniţierea şi dezvoltarea unei politici publice.

Termenul de “politică publică” a pătruns în studiile de specialitate şi în limbajul curent din România destul de târziu (la sfârşitul anilor ’90) şi există în continuare numeroase ambiguităţi asupra sferei de cuprindere a acestei noţiuni. O posibilă explicaţie ar putea fi aceea că termenul a fost împrumutat din limba engleza. Traducerea în limba română prin ”politică” a termenului din limba engleză de ”policy” generează unele confuzii prin asocierea în limba română a acestui termen cu influenţa doctrinară a unui partid politic sau altul. În mod tradiţional, politica înseamnă cu precădere activitatea partidelor politice, a instituţiilor legitimate prin mecanisme democratice (Parlament, Guvern şi aparatele proprii de lucru ale acestora), declaraţii politice, campanii electorale etc, de aici şi tentaţia de contaminare. Dar politica publică înseamnă cu totul altceva.

Politicile publice desemnează programe şi acţiuni coerente ale responsabililor publici în vederea rezolvării unor probleme preocupante. De aici reaultă că responsabilul pentru politici publice este, în mod obligatoriu, o instituţie publică ţinând de oricare dintre cele trei puteri ale statului - legislativă, executivă şi judecătorească.

Literatura de specialitate consemnează numeroase încercări de delimitare a termenului de politici publice. Astfel, Thomas Dye consideră că acestea sunt ceea ce guvernele decid să facă sau să nu facă sau, într-o altă definiţie, ceea ce guvernele fac, de ce şi cu ce efecte. Pentru James Anderson, politicile publice pot fi văzute ca un set de decizii orientate spre îndeplinirea unui obiectiv al unui actor sau ai unui grup de actori Leslie Pal susţine că o politică publică este un ghid de acţiune, un plan, un cadru, un curs de acţiune sau de lipsă a acesteia menit să răspundă unor probleme

Definiţiile propuse reliefează aspecte esenţiale ale conceptului de politici publice, dar cuprind şi note contradictorii. Astfel, deşi evidenţiază aspectele de acţiune şi de inacţiune ale politicilor, definiţia lui Thomas Dye este una restrânsă, întrucât limitează aria celor care fac politică doar la nivelul guvernului, în condiţiile în care nu doar acest organ executiv poate iniţia şi desfăşura politici publice. Acesta este, ca diriguitor al puterii executive, principalul iniţiator de politici publice, însă şi alte autorităţi pot face acelaşi lucru, pe nivele diferite de generalitate: Consiliile Judeţene, Consiliile Locale sau, la nivel central, Parlamentul. În schimb James Anderson delimitează extrem de larg câmpul celor care pot realiza o politică publică sub sintagma un actor sau un set de actori. Actorii sociali sunt numeroşi, însă, în cazul politicilor, grupul acestora se reduce la autorităţile publice, chiar dacă în etapa de iniţiere pot fi implicate sindicatele, comisiile de experţi, organizaţii internaţionale. În sfârşit, deşi nu vorbeşte de iniţiatori, definiţia oferită de Laslie Pal sintetizează atât posibilele sinonime ale termenului, cât şi obiectivul unei politici, care este rezolvarea unei probleme.

Politicile publice reprezintă un subiect de actualitate al realităţii administraţiei româneşti. Politica publică reprezintă manifestările şi orientările definite ale autorităţilor statului, ca puteri publice, centrale sau locale, pentru domenii sau activităţi esenţiale ce se desfăşoară fie la nivel naţional, fie la niveluri teritorial-administrative; altfel spus, „decizii politice în favoarea unei anumite stări dorite, inclusiv opţiunile în favoarea anumitor mijloace considerate a fi adecvate atingerii obiectivelor proiectate”

O politică publică este o reţea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice Aceste decizii urmăresc obţinerea unor rezultate care vizează îmbunătăţirea unei situaţii considerate de interes public.

În sens larg, politica publică este acea cale de acţiune, adoptată de către un reprezentant al unei autorităţi publice pentru rezolvarea unei probleme ce reflectă interesul unei comunităţi sau a unui segment particular al societăţii

În sens restrâns, politica publică reprezintă o cale de acţiune în acord cu un interes public, un proces în care deciziile referitoare la alocarea resurselor asumate de societate (prin intermediul unui reprezentant ales) sunt orientate către realizarea unui scop de interes general. Politica publică este o cale de acţiune care nu se confundă cu intenţiile ori declaraţiile de intenţie cu privire la realizarea unui scop sau cu procesul politic (prin care se înţelege organizarea efortului individual pentru realizarea unui scop colectiv, ori realizarea unui obiectiv pe care indivizii sau grupurile de interese îl consideră suficient de dificil de realizat prin resurse proprii).

Astfel, conceptul de politici publice desemnează un curs intenţionat şi relativ stabil al acţiunii sau non-acţiunii unei autorităţi publice, în scopul rezolvării unei probleme preocupante a unui grup social.