Etica și corupția în administrația publică

1. Noţiunea de etică

Noţiunea de etică are acelaşi înţeles cu cea de morală, ele au aceeaşi provenienţă în latină ca şi în greaca veche şi fac trimitere la obiceiurile, moravurile unei societăţi, principiile morale ale acesteia sau la ştiinţa ei.

Conceptul de morală se referă la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate dată.

Definiţii ale noţiunii de etică:

- Etica este ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare şi cu rolul în viaţa socială.

- Etica reprezintă un set de reguli care definesc ceea ce este drept şi greşit în conduita noastră.

- Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă un ansamblu de relaţii faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii . Etica nu se referă la legături pe care le avem cu alte persoane, toţi avem legături unii faţă de alţii, ci la calitatea acestora.

Cu toate că funcţionarul public are tot ce-i trebuie – Statut, Cod de conduită, Regulament privind organizarea şi dezvoltarea carierei, Reglementări privind salarizarea, Agenţie Naţională a funcţionarilor publici - realitatea de zi cu zi este cu totul altfel; ne arată o administraţie publică cu un amestec eterogen de profesionişti şi oameni care plimbă hârtii sau care nu fac altceva decât să-i încurce pe alţii.

Corupţia a omorât etica.

2. Noţiunea fenomenului de corupţie

„Nu e nimic mai periculos decât puterea dată în mâinile unui neiscusit”

J.J.Rousseau

Faptul că fenomenul corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind până în prezent unul dintre cele mai grave şi mai răspândite comportamente ale unor persoane cu funcţii de răspundere, este o afirmaţie ce nu suscită îndoială.

Definită ca o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, corupţia înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcţiei de intermediar sau de decizie pe care o îndeplineşte, pentru a acorda celui care corupe sau comunităţii de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracţii sau a primirii unor proprietăţi. Tot corupţie înseamnă şi folosirea de către o persoană a funcţiei sau poziţiei sale sociale pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri normale la obţinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcţii profesionale sau administrative. Corupţia în administraţia publică ar putea fi înţeleasă ca deturnarea funcţiei publice în scopuri private.

Corupţia este un fenomen social grav, cu o amploare deosebită, cu forme variate şi complexe, manifestate până la cele mai înalte niveluri ale societăţii. Ea reprezintă o ameninţare majoră pentru democraţie, constituind o negare a drepturilor omului şi o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială şi pentru justiţie, erodând principiile unei administraţii eficiente, punând în pericol stabilitatea şi credibilitatea instituţiilor statului şi a reprezentanţilor acestora, cât şi pentru dezvoltarea economică şi socială.

La ora actuală corupţia constituie unul dintre subiectele principale de discuţie în orice domeniu şi la orice nivel, reprezentând una dintre cele mai mari provocări ale lumii contemporane. Ea este prezentă atât în statele sărace şi în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate, iar lupta pentru combaterea ei a devenit o problema serioasă, cu cât aceasta se extinde foarte rapid, cuprinzând, mai intâi, câteva sectoare, câteva domenii şi apoi întreaga societate, devenind un stil de viaţă, un labirint din care nu se mai poate ieşi, o mentalitate.

În ceea ce priveste România, trecerea la democraţie a fost umbrită de zgomotoase scandaluri de corupţie. La alegerile generale din 1996 a fost inclus un program de luptă împotriva corupţiei în programul politic al multor partide deoarece corupţia ajunsese să fie considerată drept caracteristică a economiei de piaţă.

Problemele corupţiei preocupă societatea de mai mult timp. S-au facut şi încercări de a delimita corupţia pe plan internaţional. Astfel Gardiner subliniază că fenomenul corupţiei nu are o singură definiţie, întrucât aceasta este demult o problemă naţională şi internaţională cu multe forme de manifestare şi accepţiuni, iar E.Nirsch Balm afirmă că acest fenomen se manifestă pe diferite căi „fiind conceput ca cea mai populară accepţie a cuvântului folosire abuzivă a puterii în propriul avantaj”.

Tot în această ordine de idei V.Dobrinoiu susţine că: „în esenţă corupţia reprezintă un abuz de putere în scopul obţinerii de avantaje materiale sau alte foloase (onoruri, titluri, publicitate, exonerare de răspundere)”.