Managementul Public

INTRODUCERE

Lucrarea cuprinde informaţii referitoare la activitatea pe care o desfăşoară Consiliul Local. Se pune un accent deosebit pe importanţa resurselor umane într-o organizaţie. Succesul unei activităţi depinde de energia celor implicaţi şi de dorinţa lor de a duce lucrurile la capăt. O modalitate practică de rezolvare a problemelor de dezvoltare economică este aceea de a nu încerca soluţionarea problemelor sociale create de regimul trecut. Atenţia revine iniţiativelor realiste de planificare strategică ce se pot efectua cu echipa de lucru. Este important ca eforturile parteneriatului public-privat să fie recunoscute oficial de către Consiliile locale şi judeţene. Consiliile trebuie îndrumate să ia decizii politice compatibile şi să laude în mod public planurile strategice elaborate de comunitate.

Valoarea cea mai preţioasă care trebuie salvată şi promovată la locul de muncă este persoana umană, deoarece economia este în mişcare, iar grupului uman îi revine sarcina de a menţine pasul.

Omul este chemat ca, prin muncă, să contribuie la îmbunătăţirea creaţiei însăşi. Munca este calea de realizare a fiecăruia, prin creşterea şi dezvoltarea potenţialului şi capacităţilor ce se dobândesc prin formarea, experienţa şi operativitatea concretă. Munca umană presupune inteligenţă şi urmăreşte să graveze un proiect inteligent în realitatea materială şi socială în care lucrează omul. Cu toate acestea, datorită faptului că există diferenţă între ceea ce omul îşi propune şi ceea ce reuşeşte să realizeze, constatarea limitelor personale şi socio-culturale induce, adesea, elemente de suferinţă în experienţa concretă a muncii.

Dintr-o anumită viziune asupra muncii decurge angajarea constantă de a acorda prioritate, în orice împrejurare, binelui omului şi deplinei sale promovări spirituale, culturale şi sociale.

Scopul fundamental al tuturor eforturilor care sunt depuse pentru a stimula dezvoltarea comunităţii locale este acela de a crea noi locuri de muncă.

PARTEA I

CONSILIUL LOCAL-AGENT ECONOMIC

CAPITOLUL 1

CONSILIUL LOCAL

1.1 DESPRE MEMBRII CONSILIULUI LOCAL

Referiri la L 215/2001- Legea administraţiei publice locale

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti. Consiliile locale se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile locale.

În ceea ce priveşte constituirea consiliului local, conform articolului 28 din L 215/2001, acesta este compus din „consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale”. Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia localităţii, număr care este cuprins între 9 membrii la o comună cu până la 1500 locuitori şi 31 membrii la un oraş cu peste 400000 locuitori. Consiliul general al Municipiului Bucureşti este compus din 55 consilieri. Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local. În scopul asigurării autonomiei locale autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să elaboreze şi să aprobe bugetele de venituri şi cheltuieli ale comunelor, oraşelor şi judeţelor, în condiţiile legii. Prin autonomie locală se înţelege, conform art.3 din L 215/2001, dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.

Dintre atribuţiile principale ale consiliului local subliniem:

- Alege din rândul consilierilor viceprimarul;

- Aprobă statutul comunei sau al oraşului;

- Avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului;

- Aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei bugetare; stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale.

- Administrează domeniul public şi domeniul privat al oraşului sau comunei;

- Hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei sau oraşului;

- Hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului;

- Înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, parcuri de distracţie, baze sportive şi asigură buna funcţionare a acestora.

În ceea ce priveşte funcţionarea consiliului local , acesta se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă. Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare lunar, la convocarea primarului, dar se poate întruni şi în şedinţe extraordinare la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului. Fiecare consilier, precum şi viceprimarul sunt obligaţi să prezinte un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin grija secretarului.

1.1.1. ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ. MANAGEMENTG PUBLIC.

CONDUCERE. CONCEPTE. CARACTERISTICI

A.) ACŢIUNE SOCIALĂ. FAPT SOCIAL. FAPT ADMINISTRATIV

Evoluţia socială a cunoscut, pe întreg parcursul său, diverse forme de organizare, pe baza unor norme cu o puternică determinare şi putere, privind apariţia şi aplicarea lor, precum şi sancţionarea celor ce le încălcau.

Satisfacerea interesului general, public, ajunge să fie determinată de voinţa publică şi realizată, în cadrul general al acţiunii sociale, de un anumit nr. de persoane organizate, în acest scop, într-o anumită structură, pe baza unor reguli specifice, respectiv, principii.

Pe parcursul întregii sale existenţe, de la naştere până la deces, orice persoană desfăşoară, în funcţie de statutul său, activităţi legate de sine sau în interesul altor persoane, dependente de ea, în cadrul unei colectivităţi mai restrânse sau mai largi, altfel spus realizează o activitate socială.

Componenta elementară a acestei activităţi o constituie faptul social. Dacă acesta se realizează într-o grupare socială organizată pe criterii politice, statală, capătă trăsături specifice, devenind un fapt administrativ, ca specie a faptului social.

1. Faptul administrativ. Trăsături. Obiect

a. Trăsăturile faptului administrativ

- Faptul administrativ este un fapt social, deci nu poate exista decât în cadrul unei grupări sociale.

- Faptul administrativ slujeşte interese care nu îi aparţin şi care sunt formulate da autorităţi superioare sios6temului prin care se realizează acesta.

- Interesele generale ale cetăţenilor, constituind valori politice, sunt exprimate prin lege, iar decizia administrativă nu urmăreşte altceva decât înfăptuirea acestora.

- Deoarece faptul administrativ are sarcina de a realiza interese superioare şi exterioare, acesta se caracterizează prin organizarea unor acţiuni care să ducă la îndeplinirea intereselor respective.

- Persoanele fizice care realizează faptul administrativ nu au o autoritate proprie în îndeplinirea sarcinilor, ci o autoritate derivată, care provine de la cei ale căror interese le slujesc.

b. Obiectul faptului administrativ

În administraţia publică decizia administrativă este cea care exprimă voinţa cu caracter juridic întemeiată pe lege şi este o modalitate de a organiza punerea în executare a legii, prin acte administrative.

De asemenea, operaţiunile administrative şi cele materiale formează obiect în acţiunea de organizare a faptului administrativ, în scopul realizării unor valori sociale, generale, ale colectivităţilor.

Metodele organizării, nu sunt identice în administraţia publică şi în administraţia particulară, în prima existând unele particularităţi de organizare şi funcţionare, în special interese diferite, care exprimă trăsăturile acestei organizaţii.

În administraţia privată, cu subiecţi de drept civil, interesul urmărit este cel individual, material, respectiv profitul, iar relaţiile sociale dintre organizaţiile de drept privat se bazează pe voinţa, acordul bilateral, consensual.