Modificarea raportului de serviciu al funcționarului public

CAPITOLUL I

Consideratii generale privind modificarea raportului de serviciu al functionarilor publici

Unul din drepturile fundamentale ale persoanei incadrate in munca este stabilitatea in munca, contractul de munca neputand sa inceteze decat in cazurile prevazute in Codul Muncii.

Modificarea contractului de munca este prevazut de art.41 care prevede urmatoarele :

“(1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.

(2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si conditiile prevazute de prezentul cod.”

Functionarul public se bucura nu doar de stabilitate, care are un regim special fata de cazul salariatului, ci chiar de inamovibilitate in conditiile legii.

Regimul proteguitor de care beneficiaza functionarul public statutar a generat preocuparile din ultimele decenii, prin care si statul si institutiile publice sa-si protejeze propriile interese, sa se creeze un echilibru al protectiilor, experimentandu-se diferite mijloace juridice.

Intelegem astfel ca si modificarea raportului de serviciu nu se poate realiza decat in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.

Nevoile unei mai bune organizari a activitatii dintr-o institutie publica, anumite interese ale colectivitatii pe care o deserveste serviciul public respectiv sau pur si simplu anumite interese ale functionarului public pot determina modificarea raportului de functie publica.

Intelegem prin modificarea raportului de functie publica sau raportului de serviciu trecerea salariatului pe un alt post sau pe altul similar, in aceeasi institutie publica sau in alta, in mod vremelnic sau definitiv.

Un prim element de distinctie intre modificarea contractului individual de munca al salariatului si modificarea raportului functionarului public il reprezinta modul de realizare. Astfel, in cazul salariatului, fiind vorba despre un contract individual de munca, deci despre o conventie, regula o reprezinta modificarea prin acordul partilor, care nu este, de principiu supusa vreunor limitari sau restrictii, cu exceptia celor care deriva din necesitatea ocrotirii drepturilor salariatului .

Modificarea unilaterala este interzisa, de principiu, ea putand interveni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege. Literatura de specialitate accentueaza faptul ca principiul inadmisibilitatii modificarii unilaterale are in vedere elementele esentiale ale contractului de munca respectiv :

- felul muncii

- locul muncii

- salariul

In virtutea consimtamantului general si prealabil dat de salariat la incheierea contractului individual de munca este recunoscut, de principu, dreptul patronului de a lua orice masuri ce considera necesare pentru bunul mers al activitatii din unitatea in care lucreaza, inclusiv posibilitatea de a aduce anumite modificari raportului juridic de munca.

Teoretic, dreptul muncii recunoaste, deci doua forme de modificare a contractului de munca :

- prin acordul partilor, care este regula;

- in mod unilateral, care este exceptie.

Raportul de functie publica se naste dintr-un act de numire, care reprezinta un act juridic cu caracter unilateral, neexcluzandu-se un consimtamant, o acceptare din partea titularului. Insa din principiu in cazul functionarului public nu poate fi pusa in discutie forma de modificare a raportului de functie publica prin acordul partilor, in sens de conventie, de contract.

Sintagma “acord” are un inteles distinct in dreptul public fata de dreptul privat.