Particularități ale Procesului de Conducere în Administrația Publică

Introducere

În prezenta lucrare mi-am propus să dezbat particularităţile procesului de conducere în administraţia publică, pentru o mai bună înţelegere a acestuia.

Procesul de conducere în administraţia publică, ca manifestare exterioară a unui macrosistem, poate fi sesizat destul de uşor. Într-adevăr, oricine poate observa existenţa diferitelor organisme ale statului care îndeplinesc activităţi necesare societăţii şi constau în executarea diferitelor dispoziţii ale legii. Acesta este însă aspectul exterior al administraţiei publice, al procesului de conducere.

Observând numai aspectul exterior al procesului de conducere al Administraţiei, fără să avem cunoştinţe despre particularităţile şi estenţa lui, am putea crede că este vorba de o activitate pur de conducere în baza legii, iar cei care conduc nu ştiu decât să dirijeze în cadrul procesului de conducere, iar pentru munca de conducere ar mai fi nevoie de un oarecare talent organizatoric şi o anumită experienţă.

În realitate însă, procesul de conducere în administraţia publică, ca orice alt fenomen, are particularităţile sale, esenţa sa, legalităţile sale care nu pot fi decoperite decât printr-o aprofundată şi multilaterală cercetare ştiinţifică.

Procesul de conducere în administraţia publică, cu particularităţile şi legităţile lui, a fost abordat din momentul în care, în esenţa socială şi-au făcut apariţia aspectele organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice

În acest scop, în lucrarea de faţă, am făcut o cercetare ştiinţifică, pe baza cercetărilor scriitorilor din literatura română de specialitate care au abordat acest subiect.

Procesul de conducere are un caracter complex şi reprezintă ansamblul acţiunilor de organizare, antrenare şi controlare a personalului, acţiuni exercitate de către sistemul de conducere în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor.

Înţelegerea procesului de conducere presupune cunoaşterea unor aspecte caracteristice, pentru a permite prezentarea cadrului general în care se derulează procesele de conducere din administraţia publică din România.

În acest sens, am abordat specificităţile acestui fenomen, interesul public, serviciul public, puterea publică şi principiile caracteristice care stau la baza acestuia.

Procesul de conducere se derulează pe faze şi are un caracter ciclic. Identificarea şi delimitarea funcţiilor lui prezintă o mare importaţă teoretică şi practică pentru înţelegerea aprofundată a procesului de conducere, deoarece ansamblul integrat al funcţiilor defineşte conţinutul procesului de conducere.

CAPITOLUL I. CONDUCEREA ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

I.1. Noţiunea de conducere.

Conducerea constituie una din cele cinci funcţii principale ale Administraţiei. În activitatea exerioară a instituţiilor din Administraţie, a conduce înseamnă a călăuzi, a îndruma, a dirija acţiunile în coformitate cu dispoziţiile din actele normative. În activitatea internă a instituţiilor administrative a conduce înseamnă a pune în mişcare, a face să funcţioneze prevederea şi organizarea efectuată, a dirija activitatea aparatului lor, precum şi activităţiile de coordonare şi control.

Conducerea are ca sarcină punerea în valoare a potenţialului uman, constituirea şi organizarea colectivelor de acţiune, reglarea raporturilor reciproce dintre funcţionari şi crearea condiţiilor de lucru raţionale şi eficiente în instituţii. Îndatoririle ce revin conducerii în Administraţia Statului sunt alcătuite din activităţi cerute de stabilirea şi transmiterea deciziilor administrative în întregul ansamblu social-Stat, Societate, organele Administraţiei publice centrale, organele Administraţiei publice locale, instituţiile.