Program de Monitorizare a Climatului Etic

INTRODUCERE

Administratia publica în unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor în solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

Prin autonomie locala se întelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, în conditiile legii.

Misiunea administratiei publice este cea de a organiza executarea legilor si a altor acte normative, cu finalitatea satisfacerii unor interese publice exprimate prin acestea.

Administratia publica este o forma de realizare a puterii politice, prin intermediul componentelor Sistemului de Administratie publica, o activitate cu caracter sipozitiv si prestator de servicii, de asigurare a executarii si executare efectiva a legilor si a altor acte normative, cu finalitatea satisfacerii anumitor interese publice.

Cadrul legislativ adecvat, norme juridice aplicabile dreptului administrativ, actele normative adoptate în materie – Sistemului de administratie Publica, trebuie sa sustina directiile reformei în administratia publica locala, care înseamna:

- crearea unei relatii functionale eficiente între decizia politica si decizia administrativa;

- descentralizarea procesului decizional pâna la un nivel optim de operativitate si eficienta;

- cresterea rolului si importantei controlului public asupra actelor administratiei publice locale;

- perfectionarea cadrului organizatoric si functional al tuturor autoritatilor publice locale;

- sporirea continua a nivelului de pregatire, a competentei si raspunderii personalului din administratia publica locala, atât a personalului ales cât si a functionarilor publici.

Realizarea obiectivelor propuse în reforma administratiei publice locale, se bazeaza pe valorile proprii ale aparatului functionarilor publici din Sistemul de administratie Publica:

- reprezentativitatea (actiunea functionarului public în numele si pentru institutia publica);

- responsabilitatea (în raport de functia ocupata, functionarul public, în îndeplinirea misiunii sale, are drepturi si obligatii definite în mod expres în statutul sau sau fisa postului);

- profesionalismul (echilibrul între aplicarea cunostintelor sale de specialitate si întelegerea problemelor din activitatea sa);

- angajament si dedicare (functionarul public este numit în functie, depune juramânt si face parte dintr-un sistem de activitate bazat pe cariera);

- stabilitate si continuitate (functionarul public se bucura de stabilitate în functie si este implicat în procesul de luare a deciziilor si îndeplinirea lor);

- etica (functionarul public trebuie sa aiba un comportament moral).

Ce este etica:

„Etica reprezinta o reflectie sistematica asupra consecintelor morale ale deciziilor” (Gary Johns, 1998).

Consecintele morale pot fi întelese în termeni de potentiale daune pentru beneficiarii deciziei care sunt pur si simplu oameni din interiorul sau exteriorul unei organizatii, decidentii însusi sau chiar spectatori nevinovati, afectati de decizia luata la un moment dat.

Exista etica în administratia publica?

Iata o întrebare, pe care ne-am pus-o de chiar prea multe ori, sau de câte ori am intrat în contact direct cu structurile administratiei publice si în special cu functionarii publici din cadrul acesteia.

Cu toate ca functionarul public are tot ce-i trebuie:

- Statut;

- Cod de conduita;

- Dosar profesional;

- Regulament privind organizarea si dezvoltarea carierei;

- Program de instruire informatica;

- Metodologie de evaluare a performantei profesionale;

- Reglementari privind salarizarea;

- Agentie Nationala a functionarilor publici;

realitatea de zi cu zi este cu totul altfel; ne arata o administratie publica ca un amestec eterogen de profesionisti si oameni care plimba hârtii sau care nu fac altceva decât sa-i încurce pe altii.