Reforme Administrative în Europa Centrală și de Est

Uniunea Europeană aşa cum arată de la 1 ianuarie 2007

Reforme administrative în Europa Centrală şi Est

INTRODUCERE

Pe plan mondial tendinţa ultimilor douăzeci de ani este cea a globalizării şi dezvoltării intense a sistemelor sociale. În acest nou context statele naţionale sunt puse într-o poziţie cu totul nouă, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie să fie flexibile pentru a se adapta acestor transformări. În noul context geopolitic administraţia publică centrală si locală au devenit factori definitorii în competitivitatea economică a unei ţări sau regiuni economice.

Pentru România procesul de transformări din administraţia publică capătă noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie să răspundă noilor schimbări din economia mondială, dar în egală măsură şi noilor cerinţe ale procesului de integrare în structurile Uniunii Europene. Reforma administraţiei publice implică modificări de substanţă ale componentelor sale majore, atât la nivelul administraţiei publice centrale cât şi al administraţiei publice locale şi a serviciile publice în general. Pe de altă parte, dezvoltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii între cetăţeni şi administraţie, creşterea si întărirea rolului autorităţilor si reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă şi aleşii locali.

Trebuie precizat că nu există un acquis comunitar în ceea ce priveşte administraţia sau funcţia publică. Tratatul Uniunii Europene (art. 39, par. 4) precizează că libertatea de circulaţie a persoanelor nu se aplică “încadrării în serviciul public”, ceea ce înseamnă că statele membre sunt libere să decida asupra legislaţiei naţionale aplicabile în acest domeniu. Aceeaşi dispoziţie este reluată de altfel şi în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (art. III – 133, par. 4).

Cu toate acestea, Uniunea Europeană insistă pe întărirea capacităţii administrative care este considerată a sta la baza unei mai bune absorbiri a fondurilor comunitare. Întărirea acestei capacităţi nu poate fi concepută fără o funcţionare eficientă a administraţiei publice, atât în statele membre, cât şi în cele candidate, iar o asemenea funcţionare presupune adaptarea continuă a acestui sector prin strategii de lunga durată şi prin îmbunătăţirea cadrului legislativ. Este motivul pentru care Strategia actualizată a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţia publică a fost adoptată la cererea şi cu sprijinul organismelor comunitare.

Capitolul I

Consideraţii generale despre reforma administraţiei publice româneşti

Reforma administraţiei publice româneşti reprezintă un efort impus şi susţinut de procesul de integrare europeană. Fără eforturile comune ale tuturor factorilor care stabilesc direcţiile traiectorii (Guvernul, ministerele, Parlamentul sau alte instituţii publice), reforma administraţiei publice riscă să se disipeze sau să fie inconstantă. Mihai T. Oroveanu spunea că ”Progresul social-economic al unui stat este determinat de calitatea administraţiei sale. O îmbunătăţire substanţială a administraţiei nu se poate realiza decât pe baza unor cercetări ştiinţifice, iar prin utilizarea unor principii ştiinţifice, administraţia va putea face faţă cerinţelor tot mai complexe ale societăţii în plină transformare” Nu de puţine ori, rapoartele de ţară ale Comisiei Europene au criticat capacitatea managerială din administraţie, traducerea deciziilor politice în planuri de acţiune administrativă sau faptul că noţiunea de administraţie publică profesionistă şi nu politizată este dificil de acceptat în practică de mulţi politicieni.