Statutul Functionarului Public în România

1. Functia publica si functionarul public

Mijloacele prin care se realizeaza administratia publica sunt resursele umane, cele materiale si cele financiare, precum si competenta. În prezent este unamin recunoscut ca valoarea si eficienta administratie publice sunt date nu atât de mijloacele materiale si cele financiare cat mai ales de potentialul uman. Resursele umane reprezentate de persoanele fizice organizate intr-o institutie sunt esentiale pentru administratia publica deoarece prin natura activitatii lor contribuie la îndeplinirea misiuni cesteia, beneficiind de drepturi, dar si de îndatoriri. Aceste persoane îsi asuma anumite riscuri si sunt supuse la anumite presiuni interne si externe si de aceea ei trebuie sa beneficieze de stabilitate pe post si continuitate pe post atâta timp cat îsi îndeplinesc sarcinile administrative cu profesionalism. Se doreste deci sa i se ofere funcionarului public, ca si administratorului sau managerului, perspectiva functiei administrative a conducerii,a laturii decizionale a procesului de exercitiu,cat si orientarea de ansamblu, viziunea globala a complexelor sale atributii,ca si ale organului sau serviciului unde munceste, cat si aptitudinea, capacitatea de actiune in propunzimea fiecarui domeniu si fiecarei sarcini. Astfel, s-a impus ca activitatea desfasurata de functionarii publici sa fie reglementa printr-o serie de legi printre care cele mai importante sunt Legea 188/ 1999 privind Statutul functionarilor publici revizuita si republicata in 2003 si Legea nr.7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici.

Conform actului normativ aflat în discutie functia publica reprezinta ansamblul de atributii si responsabilitati, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.

În ceea ce priveste functia publica în prezente exista doua sisteme. Primul este cel al functiei publice de cariera, expresie a principiului specificitatii administratiei publice, a carei functionare implica existenta unui personal care este dotat cu competentele speciale si care isi consacra viata profesionala serviciului public. Intr-un asemene sistem, functia publica este structurata potrivit unei conceptii ierarhice.

Cel de-al doilea sistem este cel lucrativ(functia publica de ocupatie) în care functionarii sunt clasati în functie de nivelul calificarii cerute, de capacitatea dovedita si de nivelul remuneratiei. Ei sunt recrutati pentru o profesie precisa si nu beneficiaza de garantii suplimentare de securitate e muncii. Caliatea functionarului este legata de existenta activitatii respective si de evolutia acesteia. În unele conseptiii, sistemul permite recrutarea de specialisti si, în paralel, economie de mijloace.

În domeniul dreptului public, insa, exista doua acceptiuni ale termenului „functie”. În acest sens, exista-potrivit Constitutiei- functia de Presedinte al Romaniei, functia de prim-ministru al Romaniei, functia de judecator si altele.

Continutul fiecarii functii este stabilit prin insasi actul care o infiinteaza-Constitutia sau legea- ori în baza acestora, prin Hotarari ale Guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor, hotarari ale consiliilor judetene sau locale. Astfel, rezulta ca, atunci cand se orgamnizeaza a administratie publica se stabilesc functii, clasificate în ordine de subordonare ierarhica, prevazandu-se pentru fiecare, atributii de putere publica intr-un anumit domeniu de competenta.

Tot prin act normativ functia publica poate fi desfiintata, atunci cand autoritatea competenta considera ca ea nu mai este necesara sau ca acele atributii pot fi realizate în cadrul altei functii. La regii autonome, functiile publice sunt create prin actul de cnstituire a acestora.

Conform aceleasi legi 188/1999 privind Statutul functionarului public, revizuita in 2003 , art.2. alin. 2, functionarul public este persona, „numita” intr-o functie publica. Este cunoscut ca, în ceea ce priveste conferirea statutului de functionar public, de-a lungul timpului au fost utilizate în practica si teoretizare în doctrina mai multe modalitati:alegere, numirea si chiar tragerea la sorti. Statutul actual însa prevede ca singura modalitate „numirea” intr-o functie publica, modalitate intalnita în majoritatea statelor membre al Uniunii Europene. De asemenea legea romaneasca precizeaza ca persoana careia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei îsi pastreaza calitatea de functionar public, continuând sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.

- Trasaturile functie public

Din definitia data în cadrul legii rezulta ca functi apublica are urmatoarele trasaturi:

o Functia publica este creata prin lege sau alte acte normative emise pe baza si în exercitarea legii;