Abandonul școlar - problemă socială

1. DEFINIREA PROBLEMEI

În contextul actual, guvernul, organismele şi organizaţiile internaţionale consideră educaţia unul dintre cele mai eficiente mijloace de ridicare a standardelor de viaţă, de diminuare şi prevenire a diferitor fenomene cu impact negativ asupra copiilor şi tinerilor (abandon şcolar, corupţie, infracţionalitate juvenilă, delincvenţă, muncă ilegală,) şi de a oferi alternative pentru soluţionarea situaţiilor de criză, ca: sărăcie, excluziune socială, discriminare, acces limitat la informaţie etc. Studii comparative relevante asupra accepţiunii conceptului de "abandon şcolar" în sistemele educaţionale europene şi sistemul educaţional românesc. Din această perspectivă, abandonul şcolar este unul din conceptele care, prin caracteristicile lui cantitative şi calitativ, oferă o imagine mult mai nuanţată asupra definirii, înţelegerii şi operării cu ceea ce experţii domeniului educaţiei numesc "acces la educaţie, participare şi progres şcolar şi social". Din datele de care dispunem, rata anuală a abandonului şcolar se învârte in jurul cifrei de 1%, cu extensii la 45%, diferenţele valorice fiind identificate în funcţie de ciclul şcolar (primar, gimnaziu), de zonele de reşedinţă (urban, rural), de sex (fete, băieţi) de zona geografică (dezavantajate economic şi social. Există extensii ale valorii ratei de abandon sunt sesizabile, mai ales, în rândul copiilor rromi (45% după informaţiile oferite la Conferinţa OSCE din 2001 de la Bucureşti, valori relative datorită absenţei unor datelor primare reale despre această etnie).

Până în prezent, demersurile iniţiate şi realizate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului privind combaterea şi eliminarea progresivă a fenomenului abandonului şcolar au fost structurate şi fundamentate de către Direcţia Generală Invăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale şi Accesul la Educaţie pe următoarele direcţii:

2. ANALIZA FENOMENULUI - din perspectiva accesului la educaţie, participării şi egalităţii de şanse constă în elaborarea unei strategii de programe şi proiecte educative şcolare şi extraşcolare destinate să ridice rata participării şcolare şi să faciliteze integrarea copiilor care au abandonat şcoala.

Domeniul de competenţă:

• respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la drepturile copiilor - elevilor aparţinând categoriilor sociale marginalizate din raţiuni diverse: economice, etnice, confesionale, defavorizate geografic etc. de a participa la instruire instituţională şi educaţie în conformitate cu principiile Constituţiei României, a documentelor programatice în vigoare şi a celor internaţionale la care România este parte;

• elaborarea proiectelor de acte normative privind învăţământul destinat acestor categorii de elevi;

• elaborarea şi monitorizarea programelor sau proiectelor MECT având acest obiectiv;

• punerea în aplicare a convenţiilor de colaborare cu partenerii strategici ai ministerului;

• respectarea prevederilor convenţiilor şi acordurilor semnate de România cu organisme, instituţii internaţionale, în elaborarea şi implementarea activităţilor specifice populaţiei - ţintă.