Analiza unei Candidaturi Prezidențiale

Introducere

Lucrarea „Analiza unei candidaturi prezidenţiale – Adrian Năstase în campania electorală din 2004” îşi propune să descopere modalităţile prin care este construită imaginea unui politician în timpul campaniilor electorale, şi a fostului prim-ministru, Adrian Năstase, în particular. Definirea şi delimitarea termenilor de bază din sfera politică se impunea de la sine, lucrarea de faţă încercând să ofere o viziune de ansamblu asupra comunicării politice moderne. Studierea unui caz particular trebuie să ţină cont de contextul căruia îi aparţine, imaginea politicianului fiind construită întotdeauna în funcţie de tipul de societate în care acesta acţionează.

Lucrarea de faţă se vrea un cadru de analiză a acţiunii politice în situaţia electorală, pornind de la un caz concret: campania electorală pentru alegerile prezidenţiale 2004. M-am axat pe personalitatea politică a fostului prim-ministru din Guvernul 2000-2004, punctând evoluţia sa pe scena politică post-decembristă.

În societatea secolului XXI, forţa armelor, privită ca modalitate de câştigare a puterii în secolele anterioare, a fost înlocuită cu eficacitate de forţa subtilă a imaginii şi a cuvântului. Câmpul de luptă este astăzi mass-media. Pentru a câştiga, omul politic trebuie să se lupte şi să câştige războiul comunicării. Voi analiza din această perspectivă modul în care Adrian Năstase a încercat să-şi convingă electoratul pentru a obţine voturile unui nou mandat.

Ipoteza de lucru pe care o am în vedere este evidenţierea mecanismelor de persuasiune a discursului politic al lui Adrian Năstase şi de structurare ideologică a mesajelor utilizate, putând astfel explica modificarea intenţiilor de vot.

În prima parte a lucrării voi lua în discuţie procesele care extind dimensiunea publică a acţiunii politice: transformarea comunicării politice în domeniu de interes public, legitimitatea discursului, medierea acţiunii politice, tehnicile de acţiune politică tributare mediatizării. Voi urmări intenţionalitatea şi contextualitatea actelor de comunicare din timpul campaniei electorale şi modul în care candidatul generează schimbul discursiv pentru a scoate în evidenţă punctele forte ale imaginii sale.

Dezvoltarea rapidă a mass-media în ultimii 50 de ani nu este un proces care a rămas fără urmări la nivelul vieţii politice, strategiile şi metodele care funcţionează în interiorul ei fiind astăzi adaptate la modul în care se realizează mediatizarea realităţii. “Statul spectacol”, termen creat de Schwartzenberg, este zona în care se află plasate toate aspectele unei societăţi, indiferent dacă este vorba de politic, social, cultural, etc. Folosirea presei ca modalitate principală de difuzare a informaţiilor de orice tip influenţează vizibil conţinutul şi aspectul acestora.

Eroul modern, pentru a fi cunoscut de public, trebuie să ştie cum să se comunice prin presă şi pentru aceasta trebuie să controleze caracteristicile de bază ale mass-media: atracţia pentru inedit, pentru spectacol şi surpriză. Politicianul modern este un actor care îşi asumă rolul potrivit şi-l joacă apoi în faţa audienţei. Începând cu J.F Kennedy şi până la George W.Bush, scena politică internaţională a cunoscut o întreagă pleiadă de conducători al căror fizic amintea de Hollywood, dar al căror comportament aducea pe undeva cu cel al personajelor pozitive din basmele umanităţii. Frumuseţe, stil, seducţie, putere, curaj - ingredientele de bază ale imaginii unui lider de succes. Lucrarea va analiza, printre altele, şi rolurile principale asumate de actorii politici în încercarea de a obţine mediatizarea.

În cea de-a doua parte a lucrării mele, pentru deconstruirea semnificaţiilor discursului electoral al lui Adrian Năstase, am ales două momente semnificative ale campaniei sale electorale, respectiv momentul iniţial, îndelung aşteptat de lansare a candidaturii, şi momentul final al campaniei electorale, dezbaterea televizată de postul public de televiziune în data de 8 decembrie, cu patru zile înaintea celui de-al doilea tur de scrutin. La fel ca toată campania politică a lui Năstase, atât discursul iniţial, cât şi participarea la dezbaterea TVR1 au fost momente aşteptate care au stat sub semnul refuzului fostului prim-ministru de a se implica în cursa pentru Cotroceni. Analiza discursului politic de lansare a candidaturii identifică punctele program ale platformei electorale susţinute de Năstase pe tot parcursul campaniei, poziţionarea acestuia în raport cu principalele probleme sociale de la acel moment şi raportul cu principalii săi opozanţi. Pornind de la întrebarea „ce a determinat modificarea comportamentul electoratului în timpul alegerilor prezidenţiale din 2004”, am încercat o caracterizare a candidatului Adrian Năstase în contextul singurei sale participări la o dezbatere televizată cu Traian Băsescu. Am evidenţiat în această conjunctură strategiile locuţionare pe care Năstase le foloseşte, modul în care se raportează la contracandidat şi strategiile de propagandă pe care mizează pentru obţinerea adeziunii electoratului. Mediul televizat, atât verbal cât şi televiza, asociat cu specificul unei emisiuni de dezbateri politice, a furnizat amănunte cu atât mai interesante.

Lucrarea îşi propune să descopere cauzele şi efectele pe care erorile şi reuşitele lui Adrian Năstase le-au avut în planul societăţii şi imaginea pe care acesta a dorit să o impună electoratului despre sine. Analizată ca metodă democratică, eveniment convenţional, practică şi ritual politic, dar nu în ultimul rând acţiune teatrală, campania electorală susţinută de candidatul PSD+PUR scoate la lumină viziunea acestuia asupra acţiunilor politice viitoare.

Folosind ca tehnică de cercetare analiza discursului politic, pot spune că lucrarea este o încercare de obiectivare a analizei construcţiei discursive a acţiunii politice în situaţie electorală. Marcat de subiectivitate, de intenţionalitatea locutorului şi de spectaculozitate, de dorinţa de a persuada electoratul în scopul determinării unei acţiuni favorabile, discursul politic al lui Adrian Năstase este tratat din perspectiva lingvistică şi morfologică, dar şi argumentativă.

În final, scopul lucrării este acela de a descifra, cel puţin parţial, mecanismele care guvernează discursul politic modern, felul în care politicianul actual foloseşte jocuri de limbaj obligând receptorii să descopere mesajul ascuns în discursul convenţional. Am încercat să arăt modul în care a înţeles Năstase să comunice cu electoratul său, căror categorii sociale se adresează, mesajul subsidiar transmis, tonalitatea şi sensul conotativ pe care îl dă cuvintelor.

Baza de documentare se constituie din înregistrările şi transcripturile emisiunii analizate, materialele apărute pe internet despre campania electorală, cărţile de specialitate, rapoarte, studii, cercetări ale unor instituţii/organizaţii/institute de sondare a opiniei publice.

Unele capitole sunt precedate de moto pentru a marca explicit punctul de vedere argumentat.