Democrație Totalitarism și Violență Simbolică

A. Scopul lucrarii:

Aceasta lucrare isi propune analiza comparativa a regimurilor democratice si a celor totalitare. O astfel de analiza comparativa nu este nici pe departe noua. Specificul lucrarii de fata se intemeiaza pe comparatia celor doua tipuri de regimuri politice sub aspectul nevoii lor de violenta simbolica pentru a se putea mentine si reproduce. In mod evident, accentul va cadea aici pe violenta simbolica folosita in cele doua regimuri politice de catre agentii politici in competitia pentru putere sau de catre partidul unic in campania electorala cu regimurile de tip democratic.

B. Logica lucrarii:

Pentru a realiza o comparatie a regimurilor politice democratice/ totalitare, am folosit ca punct de plecare nevoia de violenta a oricarei societati. In acest sens am incercat sa redau relatiile dintre puterea politica de diferite tipuri si violenta de care aceasta se foloseste pentru mentinerea ordinii politice. Astfel, puterea devine apanajul celor care detin controlul violentei.

Concluzia capitolului I este aceea ca violenta simbolica si manipularea acesteia intr-un teritoriu delimitat asigura legitimitatea puterii politice respective.

In capitolul al II-lea am incercat sa analizez relatia dintre violenta simbolica si mecanismele guvernarii, accentuând pe caracterul explicit politic al violentei simbolice. Acest al doilea capitol analizeaza scena politica a regimurilor totalitare si democratice din persepctiva capitalului simbolic pe care trebuie sa il detina orice putere politica pentru a se putea mentine. In cazul regimurilor politice de tip democratic, capitalul simbolic se construieste si se mentine in mod special prin actiuni mediatice fara de care puterea politica democratica nu mai paote exista astazi. De aici nevoia de spectacol politic in democratiile contemporane, lucru care duce catre violenta simbolica necesara pentru ca un partid politic sau un candidat sa se poata impune în lumea socialului.

In capitolul al III-lea am încercat sa analizez nevoia de mituri a societatilor din totdeauna si semnificatia acestora pentru ordinea sociala, întrucat miturile sunt un adevarat ghid al constiintei individului, o sursa a actiunilor sale in plan socio-politic. Miturilor politice le putem atribui functia de legitimare a puterii, ele conferind în acelasi timp identiate indivizilor si colectivitatii pentru ca acestia au nevoie de idealuri sociale furnizate astfel. In continuare am prezentat cele patru mituri fundamentale încercând sa identific rolul pe care fiecare il are in viata sociala si politica. Cel mai important rol ramâne controlul elitelor asupra colectivitatii.

Scopul capitolului al IV-lea este de a analiza necesarul de violenta simbolica inregistrat atât in regimurile politice de tip totalitar, cât si in cele de tip democratic. Societatea democratica are o neta superioritate datorata aptitudinii de a gestiona “dinamismele emotionale” ce traverseaza societatea, în timp ce regimurile totalitare supravietiuesc datorita fricii suscitate de adeziunea pe care o mobilizeaza. Cele doua tipuri de regimuri fac apel la manipulare ca mijloc de pastrare si reproduce a Puterii. Comparativ cu regimurile pluraliste pentru cele totalitare poate fi identificata o falsa campanie electorala a partidului unic aflat în competitie cu ideologiile exterioare societatii în care exista.

În capitolul al V-lea am încercat sa demonstrez ca o campanie electorala se construieste pe baza unor principii ale marketing-ului de piata, candidatii întruchipând oferta de sistem, iar electoratul cererea. Asa cum un producator încearca sa aiba cât mai multi clienti, principalul al actorului politic în timpul campaniei este de a atrage cât mai multe voturi. Pentru aceasta este desfasurat un întreg arsenal de tehnici comune marketing-ului de vânzari si marketing-ului electoral.

Capitolul al VI-lea îsi propune identificarea gradului de libertate lasat alegatorilor în conditiile manipularii exercitate de actorii politici asupra întregii societati. Totodata am vrut sa realizez o delimitare a felului în care este manipulata o societate democratica si una supusa unui regim totalitar.

Ultimul capitol îsi propune analiza campaniei a lui Petre Roman, ca exemplu de violenta simbolica aplicata spatiului românesc. Am ales ca exemplificare o campanie electorala deoarece aceasta reprezinta punctul culminant al confruntarii societatii cu violenta simbolica.