Italia

GENERALITǍŢI

Republica Italiană (denumirea oficială) sau Italia este o ţară situată în sudul continentului Europa, ce constă în principal dintr-o peninsulă în formă de cizmă şi două insule mari în Marea Mediterana, Sicilia şi Sardinia. În partea sa nordică, Italiei îi revin o parte a Munţiilor Anzi, zonă în care se învecinează cu Franţa, Austria şi Slovenia.

Cizma europei are de toate: popi, pictori, poeţi, politică puerilă şi cele trei milenii de istorie, de cultură şi de bucătărie seduc pe oricine vine în Italia. În această ţară poţi vizita ruinele romane, te poţi extazia în faţa artei perioadei renascentiste, poţi locui într-un orăşel medieval cocoţat pe un deal, poţi schia în Alpi, poţi să explorezi canalele Veneţiei şi să admiri multe biserici şi catedrale. Şi cu siguranţă te poţi înfrupta din plăcerile mult mai lumeşti pe care le ţi le poate oferi această ţară, cum ar fi vinurile şi mâncărurile sau pur şi simplu să faci cumpărături sau să trândăveşti, descoperind ce înseamnă în realitate “la dolce vita”.

Capitala ţării este Roma, care nu se evidenţiază atât prin funcţia sa industrială, cât mai ales prin importanţa administrativ-politică, culturală şi turistică.

Oraşele principale: Milano, Neapole, Torino, Palermo, Bologna, Genova, Florenţa, Bari, Veneţia

Limba oficială: italiana

Moneda: Euro

Religia: romano-catolică

Sărbătoarea naţională: 2 iunie, proclamarea republicii

Drapelul: Steagul Italiei este un tricolor conţinând trei benzi verticale de culori verde, alb şi roşu (de la stânga la dreapta). Acest drapel este inspirat dintr-un steag adus în Italia de Împăratul Napoleon.

Imnul naţional: Fratelli d'Italia.

Detalii istorice

Istoria Italiei este cea mai importantă în privinţa dezvoltării culturale şi a dezvoltării sociale din mediterană. Ţara a fost gazdă pentru importante activităţi în timpurile preistorice şi de aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni. Oraşul Roma conţine unele din cele mai importante exemple de Baroc .

Încă din secolul al VI-lea î.e.n. teritoriul Italiei trece treptat sub stăpânirea romană, proces desfăşurat timp de trei veacuri. Până în secolul al IV-lea e.n. Italia a constituit centrul de greutate al Imperiului Roman. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea în părţile centrale ale peninsulei ia fiinţă statul papal, iar regiunile nordice sunt înglobate regatului franc şi apoi Imperiului romano-german.

A urmat o perioadă, în tot cursul evului mediu, când în peninsulă s-au constituit mai multe oraşe-state, sub forma unor republici independente în jurul marilor centre urbane ale vremii (Genova, Veneţia, Florenţa, Pisa, Milano). Republicile Genova şi Veneţia au desfăşurat la timpul lor o vie activitate în comerţul maritim.

Până la sfârşitul secolului al VI-lea, Italia era fărâmiţată în numeroase stătuleţe, unele în nord (republicile orăşeneşti ale Genovei, Veneţiei, Milano, Verona şi Siena), în centru, în jurul Romei statul papal, iar în sud, Regatul Neapolelui şi Siciliei.

La sfârşitul secolului al XV-lea începe rivalitatea dintre Franţa, Spania şi Austria şi puterea imperială habsburgică se impune asupra Italiei, ceea ce a declanşat începutul luptei de eliberare a poporului italian de sub jugul austriac şi cu aceasta începuturile unificării naţionale, realizată parţial sub Napoleon Bonaparte (1809 fără Sicilia şi regatul Sardiniei), iar după 1815 începe lupta propriu-zisă de unificare, cunoscută sub numele de risorgimento (renaşterea) care s-a prelungit până în 1870. Unificarea s-a făcut treptat de la nord la sud, mai întâi nordul (1859 fară Veneţia care era încă înglobată Imperiului Habsburgic), apoi centrul (fără statul papal), iar în 1860 sudul. Un an mai târziu (1861) se proclamă Regatul Italiei. Peste 5 ani, în 1866 şi-a anexat Veneţia, iar în 1870, armata italiană, în rândul căreia a luptat şi înflăcăratul patriot Giseppe Garibaldi, ocupă Roma, realizându-se astfel deplina unitate naţională.

Capitala noului regat s-a fixat la Roma în 1871.

Până la primul război mondial, Italia şi-a format şi un imperiu colonial în Africa. În 1923 puterea este preluată de către Benito Mussolini, care instaurează dictatura fascistă. În preajma celui de-al doilea război mondial atacă şi ocupă Ethiopia (1935), apoi Albania (1939). După război Italia pierde coloniile, Albania îşi obţine independenţa, iar din 1946, printr-un referendum popular, monarhia este înlăturată, devenind o republică parlamentară. În urma acestui referendum s-a adoptat şi o nouă Constituţie la 1 ianuarie 1948. Această nouă constituţie prevedea un Parlament bicameral, format din Camera Deputaiilor şi Senat, o putere judiciară şi una executivă, condusă de un prim-ministru. Preşedintele Italiai este ales pe 7 ani. Preşedintele nominalizează primul ministru, care la rândul său îi propune pe ceilalţi miniştri. Consiliul de Miniştri trebuie să păstreze secretele ambelor camere. Camerele parlamentului sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt majoritar şi proporţional. Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru maxim 5 ani,