Multiculturalitate și comunicare interculturală - conflicte etnopolitice în lume

a)Definire conceptuala

Multiculturalismul este discursul modernitatii tirzii, care prezinta, interpreteaza si reevalueaza experienta sociala a diversitatii si a diferentelor. In constructia identitatii sociale, multiculturalismul se opune strategiilor omogenizante ale modernitatii, considerindu-le pe acestea ca suficiente si opresive, punand accentul pe diferente si diversitate.

Ideologia multiculturalismului isi propune ajutarea comunitatilor in sustinerea culturilor lor diferite. Acest lucru insa nu inseamna ca multiculturalismul se opune schimbarii. Multiculturalismul liberal recunoaste ca schimbarea in lumea contemporana este inevitabila, deci scopul acestei politici nu este conservarea culturilor in starea lor primara. Multiculturalismul liberal izvoraste din dorinta de reusita a membrilor societatii. Iar aceasta reusita depinde de respectul si inflorirea grupurilor culturale ale indivizilor.

Multiculturalismul pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural sau refuzul acestuia.

b)Tipuri de multiculturalism

In functie de interpretarile de baza a multiculturalismului, se poate vorbi despre multiculturalism:

-descriptiv

-normativ

-critic.

a)Multiculturalismul descriptiv: priveste multiculturalismul ca fapt, atitudine - acest tip de multiculturalism este considerat de Radtke drept cinic-culinar sau consumator . In acest sens multicultura se refera la diversitatea culturala a bunurilor din societatea de consum, in primul rand in industria culturii (arta, muzica, film), in domeniul comunicatiei si al serviciilor. Aceasta forma spectaculoasa, dar superficiala a diversitatii culturale este un rezultat al globalizarii, al productiei si consumului transnational. In acest caz toleranta culturala este doar o iluzie.

b)Cel mai des, multiculturalismul este abordat intr-un sens normativ: critica regulile anterioare privind diferentele sociale si culturale si pretinde noi norme in aceasta privinta. Conceptul de baza a multiculturalismului normativ este diferenta, care foarte des - spun criticii multiculturalismului - presupune grupuri inchise, sever delimitate. Radtke si Habermas accentueaza asupra faptului ca multiculturalismul ridicat la nivel politic intareste chiar acel lucru pe care vrea sa-l depaseasca, si anume categorii de identitate rigide, segregatia minoritatilor. Oponentii multiculturalismului sustin ca acesta duce la ghetoizarea minoritatilor si impiedica integrarea acestora in societatea majoritara.

Conform lui J. Raz, politica multiculturalismului accepta drepturile privind non-diferentierea, dar in actiunea politica considera ca importante doua judecati de valoare: a) libertatea personala si reusita depinde de apartenenta completa si neingradita la un grup cultural respectat; b) crede in pluralitatea valorilor, in special in valabilitatea acelor valori diferite care se materializeaza in practica diferitelor societati. Multiculturalismul pretinde recunoasterea egalitatii de catre comunitatea politica a tuturor comunitatilor culturale valabile. Statul - daca este multicultural - este format din diferite comunitati, si nu este proprietatea niciuneia.

c)Multiculturalismul critic, pornind de la faptul diversitatii culturale, reevalueaza conceptele si discursurile folosite de culturile majoritare si minoritare, cu scopul crearii unei culturi comune mai democratice si mai deschise. Multiculturalismul critic contesta regulile existente si accentueaza, in primul rand, importanta reprezentarilor si a institutiilor producatoare de intelesuri.

Comunicare interculturala

A vorbi despre comunicarea multiculturală în ziua de astăzi, când oamenii pot fi în contact cu semenii lor din celălalt capăt al lumii printr-un singur click de internet, cu ajutorul telefoniei mobile sau al mass-mediei, ştirile circulând mult mai rapid decât prin mijloacele tradiţionale, înseamnă a dori să îi cunoaştem mai bine pe semenii noştri, să-i înţelegem şi să-i acceptăm, şi comunicarea dintre noi să fie mai eficace. Contactele din ce în ce mai numeroase cu oamenii din alte ţări ne fac să reflectăm în primul rând asupra noastră, asupra eficienţei modului nostru de a comunica.

Globalizarea a făcut din comunicarea interculturală un fapt inevitabil. Lumea de azi este supusă unor schimbări rapide, interacţiunea dintre oameni capătă noi dimensiuni. Contactul şi comunicarea cu alte culturi sunt caracteristicile dominante ale vieţii moderne, lumea parcă nu mai poate trăi fără beneficiile tehnologiei, fără a putea lua legătura rapid cu persoana din celălalt capăt al ţării, fără a putea ţine o video-conferinţă, fără a putea cunoaşte care sunt ultimele ştiri de la ultima întâlnire a preşedinţilor la Bruxelles sau ultimele tendinţe în modă de la Milano. Toate aceste contacte cu ceilalţi, având scopuri fie economice, politice sau culturale, ne îndrumă spre un mod de comunicare mai deschis, spre o comunicare interculturală.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce reprezintă multiculturalitatea, trebuie să luăm în considerare rolul important al contextului (social, cultural şi istoric) în relaţiile intra- şi extra-culturale, legătura multilaterală între cultură şi comunicare, complexitatea şi tensiunile implicate în relaţiile interculturale

a)Definirea conceptuala

Comunicarea multiculturală înseamnă interacţiunea directă între oameni de diferite culturi. Comunicarea multiculturală implică mult mai mult decât înţelegerea normelor unui grup, ea presupune acceptarea şi tolerarea diferenţelor.

O definiţie atotcuprinzătoare asupra multiculturalităţii sau interculturalităţii ne oferă Micheline Ray: „Cine spune intercultural, spune în mod necesar, plecând de la sensul plenar al prefixului inter-, interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă.” . Importanţa prefixelor din noţiunile de multiculturalism, comunicare interculturală şi raporturi transnaţionale este analizată de Christian Giordano, care observă că „prefixele multi-, inter- şi trans- posedă între ele evidente afinităţi, dar şi subtile diferenţe de conotaţie” . Prefixul multi- accentuează diferenţa, chiar separarea dintre culturi, prefixul inter- presupune că întâlnirea dintre culturi este mai dinamică, indivizii au capacitatea de a defini, de a plasa şi negocia propria apartenenţă şi propria identitate culturală. Prefixul trans- indică capacitatea personală sau colectivă de a transcede graniţele culturale şi frontierele naţionale şi de a trece de la o apartenenţă şi de la o identitate la alta cu uşurinţă.

Comunicarea interculturală a luat naştere datorită interferenţei mai multor noţiuni comune, cum ar fi comunicarea cross cultural, comunicarea internaţională sau globală, relaţiile interculturale. Toate aceste noţiuni au fost subsumate unui concept mai larg, acela de Comunicare interculturală.

Termenul de comunicare internaţională se referă la studiul fluxului de comunicare media între ţări. O altă accepţiune a termenului vizează studiul comparativ al sistemelor comunicaţionale în masă şi studiul comunicării între guverne naţionale. Comunicarea internaţională se ocupă de putere, politică, procesul influenţei asupra altor naţiuni-state.

Comunicarea globală face trimitere la studiul transferului informaţiilor, datelor, opiniilor şi valorilor, de către grupuri, instituţii şi guverne, şi la problemele care apar pe baza transferului. Comunicarea cross cultural se referă în general la compararea fenomenelor între culturi diferite.