Parlamentul European și Europarlamentarii României

TRANSFORMARILE PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European este institutia cu cea mai spectaculoasa evolutie din istoria Uniunii Europene.

La început a avut denumirea de Adunarea Comuna (în Tratatul C.E.C.O.) sau, simplu, Adunarea (cum aparea în Tratatul de instituire C.E.E. si Euratom). Prin Rezolutia din 20.III.1958, cele trei institutii de mai sus s-au reunit în Adunarea Parlamentara Europeana. Patru ani mai târziu, în 1962, s-a hotarât denumirea de Parlament European.1

Parlamentul European a fost ales pentru prima data prin vot popular în 1979. 2 La acel moment s-a crezut ca el va începe o ascensiune în sistemul de putere european, datorita mandatului obtinut direct de la populatie. Lucrurile nu au stat chiar asa, Adunarea de la Strasbourg ajungând pâna în anii `90 cu putine cuceriri la activ.

Daca initial avea rolul de a supraveghea activitatea Înaltei Autoritati si avea posibilitatea de a o demite prin doua treimi din voturi, în 1986, prin Actul Unic European, i-au fost conferite si atributii crescute în procesul de adoptare a actelor comunitare.3 Prin Tratatele de la Maastricht, Amsterdam si Nisa, Parlamentul European a obtinut treptat mai multe prerogative în domeniul procesului legislativ. Constitutia Uniunii Europene prevede, la fel, o crestere în acest domeniu, de altfel, din aceasta cauza popularii europeni (cel mai mare grup de europarlamentari) au ales sa îsi plaseze omul lor la presedintia Parlamentului doar din a doua parte a actualei legislaturi. În prezent poate adopta acte alaturi de Consiliu, în special prin procedura de co-decizie.

La început, ca Adunare Comuna a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului creata în 1952, numara doar 78 de membrii. Cu fiecare extindere a Uniunii, numarul parlamentarilor europeni a crescut, ajungând la 732. Dupa ultima extindere din 2007

1. Augustin Fuerea, Institutiile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002, p.83

2. Coordonator Luciana-Alexandra Ghica, Enciclopedia Uniunii Europene, Editia a III-a, Ed. Meronia, Bucuresti, 2007, p.64

3. idem 2

Parlamentul European i-a primit oficial, pe data de 15 ianuarie, pe noii deputati europeni

din partea României si Bulgariei. Cei 35 de români si cei 18 bulgari au devenit membri ai

Parlamentului European la 1 ianuarie, o data cu aderarea la Uniunea Europeana. Ei au fost numiti de Parlamentele de la Bucuresti si Sofia, iar mandatele lor se vor încheia dupa organizarea alegerilor europene. Numarul total al parlamentarilor europeni a ajuns la 785. Dupa urmatoarele alegeri europene din 2009, numarul deputatilor va scadea la 736, dintre care 33 din România si 17 din Bulgaria.4

PROCEDURA CO-DECIZIEI

Procedura de co-decizie a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana (1992) si a fost extinsa si eficientizata prin Tratatul de la Amsterdam (1999).5 Procedura co-deciziei implica una, doua sau trei etape.

Prima etapa: Comisia propune un act legislativ, iar Parlamentul European adopta o pozitie cu referire la actul respectiv, pe baza unui raport întocmit de comisia parlamentara relevanta. Daca sunt facute amendamente acestea sunt realizate la propunerea Comisiei.

A doua etapa: Consiliul Uniunii Europene are doua alternative, fie accepta amendamentele Parlamentului ceea ce înseamna ca propunerea legislativa este adoptata, fie modifica amendamentele prin adoptarea unei pozitii comune.

Pe baza unei recomandari a comitetului corespunzator, Parlamentul emite o opinie prin care: aproba, respinge sau amendeaza pozitia Consiliului, printr-o majoritate absoluta a membrilor sai (314 voturi).

Comisia ia în considerare amendamentele Parlamentului si trimite Consiliului o propunere amendata. Consiliul poate adopta, prin majoritate calificata, amendamentele Parlamentului care au fost acceptate de catre Comisie, sau poate modifica amendamentele Parlamentului prin unanimitate.