Rolul Politicilor Sociale in Fundamentarea, Elaborarea si Implementarea Politicilor Educationale

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Rolul Politicilor Sociale in Fundamentarea, Elaborarea si Implementarea Politicilor Educationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Stiinte Politice

Cuprins

Introducere
Secțiunea A
1. Natura problemei și distribușia acesteia;
2. Teorii și ipoteze explicative privitoare la evoluția problemei
Secșiunea B
1. Obiectivele, strategii și valori ale politicilor educaționale
2. Grupul țintă
3. Date statistice cu privire la amploarea problemei
4. Consecinţele politicilor publice analizate
Secțiunea C
1. Implicațiile politicii educaționale asupra structurii sociale și sistemului de politică socială
2. Premisele axiologice care au fundamentat politica educațională
3. Relația dintre rezultatele politicii și dezvoltarea economică, socială și tehnologică a societății
Secțiunea D
1. Aspecte legislative și administrative ale politicii educaționale
2. Structura organizațională a actorilor implicați în politica educațională
Secțiunea E
1. Politici alternative: naționale și europene
2. Gradul de atingere a obiectivelor atinse
3. Costurile politicilor educaționale
Concluzii

Extras din document

Introducere

Odată cu Revoluția din 1989 și noile schimbări apărute la nivel politic și structural, sistemul educațional din România a fost supus mai multor schimbări ce au vizat atât curriculum-ul național cât și alte părți importante din întreg sistemul.

Reformele ce au avut loc de-a lungul anilor au distrus și mai mult sistemul de învățământ, acestea neavând efecte scontate deoarece s-au bazat pe obiective ce nu erau bine definite și ce nu acopereau întreg sistemul de învățământ.

Educația este foarte importantă pentru individ, dar și pentru societate, lucru pentru care cred că temă aleasă de mine în analiză acestui proiect ne poate ajută să vedem lucrurile exact cum sunt ele în realitate. Numeroasele reforme și legi adoptate după 1989 (Legea Educației din 1995 2004, 2014; Reforma curriculară-2001, 2003, 2005, 2009 ) nu au făcut decât să destabilizeze tot sistemul de învățământ, lucru care se simte foarte bine în prezent când foarte mulți copii nu-și doresc sau nu au posibilitatea să absolvească măcar ciclul gimnazial, dar și prin faptul că aproximativ 35.000 de studenți au plecat la studii în străinătate în ultimii 2 ani.

An de an se produc schimbări, se fac promisiu însă rezultatele acestora întârzie să apăra din numeroase motive. Chiar dacă copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea (Legea nr. 272/2004), mulți dintre aceștia nu conștientizează importantă acesteia în societate.

Sunt de părere că sistemul de educație este foarte important într-un stat deoarece acesta formează prin absolvenții săi viitorul, poate un viitor mai bun. Un sistem șubred, plin de lipsuri nu poate aduce nici un fel de beneficii ba din contra, poate avea o influența majoră asupra individului care, din cauza acestor lipsuri refuză să încerce și să reușească să se aleagă cu o educație bună.

Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea (Nelson Madela)

Secțiunea A

1. Natura problemei și distributia acesteia

Învățământul românesc a parcurs un drum sinuos în ultimii 25 de ani, plin de reforme și idei inovatoare care nu au făcut decât să aducă întreg sistemul într-o stare precară și să dezorienteze actorii cei mai important ai acestuia (elevii, părinții și profesorii).

Reforma intamantului, condiție esențială a democratizării românești a fost marcată de:

- Ezitări, și neclarități conceptuale (majoritatea în ceea ce privește proiectarea curricular, strctura sistemului de învățământ și finanțarea instituțiilor de învățământ);

- Disfuncții în implementare (corelarea dintre proiectarea curricular și formarea profesorilor sau dintre curriculum și evaluare);

- Stagnări determinate de rațiuni conjuncturale.

2. Teorii și ipoteze explicative privitoare la evoluția problemei

Majoritatea programelor educaționale din țara noastră au fost și sunt implementate pentru a preveni părăsirea timpurie a școlii dar și pentru accesul la educație și la calitatea acestuia pentru toți copii.

Factorii principali ce duc la scăderea raței participării școlare sunt împărțiți în trei grupe:

a) Factori de ordin demografic: în prezent asistăm la un declin demografic pronunțat, la scăderea populației și la accentuarea procesului de îmbătrânire. Cauzele procesul pe scădere a populației pot fi:

-impactul abandonarii politicii de creștere forțată a populației odată cu încheierea sistemului comunist: în timp ce în 1989 s-au născut 369.000 de copii, în 1990 numărul de nou-născuți a fost de 314.000, în 1991 de 275.000, iar în 1992, 260.000, iar în 2012 de 198.770 ; in perioada 1985-1990 se nășteau în medie 360.000 copii pe an, iar în ultima decadă numărul oscilează în jurul a 220.000 pe an, spre exemplu în anul 2004 s-au născut 216.300 copii, cu 3.800 mai mulți decât în anul precedent.

-creșterea mortalității: rata mortalității a urmat o curbă inversă, crescătoare; recordul pozitiv s-a consemnat în anul 1984 (10,3 decese la mia de locuitori), iar cel negativ în 1996 (12,7 decese la mia de locuitori); din anul 2004 încoace, rata mortalității fluctuează între 11,7 și 12,1.

Fisiere in arhiva (1):

  • Rolul Politicilor Sociale in Fundamentarea, Elaborarea si Implementarea Politicilor Educationale.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice Specializarea Ştiinţe Politice