UNICEF

Capitolul 1

1.1.Istorie

Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a fost creat de către Ansmablul General al Națiunilor Unite în 1946 la 11 Decembrie. În 1953, numele său a fost scurtat în Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite, dar mai este încă cunoscut sub acronomimul său popular. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistență umanitară și pentru dezvoltare copiilor și mamelor lor în țările în curs de dezvoltare. O agenția fondată prin voluntariat, UNICEF supraviețuiește prin fonduri guvernamentale și donații private. UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pace.

UNICEF este mandatat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite să promoveze protecţia drepturilor copiilor, să contribuie la satisfacerea nevoilor de bază ale acestora şi să mărească posibilităţile copiilor de a-şi valorifica la maxim potenţialul.

În decembrie 1946, Adunarea Generală a ONU stabileşte în unanimitate, cu Fondul Internaţional al Copiilor, pentru a monta programe de urgenţă pentru copii şi adolescenţi în ţări devastate de război şi pentru "scopurile medicale copilului în general". Ajutorul vrea să fie distribuit fără discriminare din cauza rasei, crez, naţionalitate, statut sau convingeri politice.

Fondul are statutul de semi-autonomă în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, organismul de conducere propriile sale (25 de guverne, mai târziu a crescut la 30), iar secretariatul său propriu. Maurice Pate este numit director executiv.

În 1948, UNICEF acordă un ajutor pentru prima dată catre mamele şi copiii refugiaţi din Asia şi Palestina. Primul program de control al bolilor a fost pornit:UNICEF se alătură Societăţii Cruciei Roşii scandinave în vaccinarea in masa impotriva tuberculozei (o campanie care a fost testate pe 155 milioane copii, au fost vaccinate 60 milioane pana in 1955).Comitetul UNICEF solicită directorului executive sa pregatească un studiu privind nevoile copiilor în multe părţi ale lumii pe termen lung, programe privind nutriţia, sănătatea şi bunăstarea copilului.

În 1949 UNICEF începe vanzarea de felicitari (prima carte este un "Thank You", desenat de un copil asistat de UNICEF din Cehoslovacia).

În 1950 aproximativ şase milioane de copii primesc mese suplimentare pe zi până la jumătatea anului 1950; mai multe milioane primesc îmbrăcăminte şi încălţăminte prelucrate din bumbac, lana si piele furnizate de UNICEF.

Contribuţiile în timpul total de ani 15.3 milioane dolari - peste 70 la sută de la 47 de guverne; peste 20 la suta din activele reziduale de UNRRA; restul (1.3 milioane dolari), de la contribuabili private, în special Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru copii campanie în 75 de ţări şi teritorii.

Adunarea Generală a ONU extinde mandatul limitat de UNICEF pentru a răspunde "de urgenţă necesităţilor copiilor şi sa continuie în special în ţările sub-dezvoltate". Cu redresarea economică europeana, unele ţări au fost de parere că munca UNICEF-ului este gata Dar naţiunile mai sărace susţin că ONU nu poate ignora copii ameninţaţi de foamete şi boli în ţările lor.

În 1952 UNICEF oferă asistenţă în Africa de Sud şi Sahara. Mai mult de 1 milion felicitări vândute.

În 1957 UNICEF decide să consolideze formarea în pediatrie şi medicină preventivă, în scopul de a îmbunătăţi planificarea şi supravegherea serviciilor de sănătate. Organizaţia începe proiectul "nutriţie aplicată" (programe de formare şi educaţia nutriţională combinată cu producţia de alimente de protecţie prin şcoală, comunitate şi a grădinile familiale, iazuri de peşte in sat, păsări şi animale mici, economie acasă şi conservarea alimentelor).Venitul UNICEF este de până la 20 milioane dolari.

În 1959 Adunarea Generală a ONU adoptă Declaraţia Drepturilor Copilului, subliniind drepturile copiilor la sănătate, nutriţie adecvată, educaţie şi bunăstare. Adunarea Generală afirmă că ajutorul acordat prin intermediul UNICEF constituie "un mod practic de cooperare internaţională", pentru a ajuta la realizarea obiectivelor Declaraţiei. Comitetul Executiv aprobă ajutor pentru familie şi serviciile de protecţie a copilului prin educaţie parentală, de vecinătate şi programele de centru comunitar, servicii de îngrijire de zi , servicii de protecţie a copilului, agenţiile de tineret şi de cluburi de femei.

În 1965 la 19 ianuarie, director executiv al UNICEF Maurice Pate moare. Henry R. Labouisse este desemnat sa-l înlocuiască.

În decembrie, din 1965 Premiul Nobel pentru Pace este acordat pentru UNICEF în Oslo, Norvegia, "pentru promovarea fraternităţii între naţiuni", care leagă munca si dăruirea pentru copii, pentru pacea lumii. Pană în anul 1965 învăţământul absoarbe 43% din asistenţa data de UNICEF în Africa