Chestionar Proiect Cercetare

I. INTRODUCERE

Stilul de viaţă reprezintă un concept deosebit de popular în ştiinţele sociale. Utilizarea sa extrem de frecventă l-a făcut să fie supus unor tendinţe de extindere permanentă a conţinutului, termenul dobândind o multitudine de valenţe care nu fac altceva decât să îi confere o anumită ambiguitate. Folosirea frecventă ca sinonim pentru concepte înrudite (subcultură/cultură, mod de viaţă, status grup, clasă socială) cu care uneori stilul de viaţă este confundat, contribuie relativa sa neclaritate.

David Chaney, unul dintre sociologii contemporani care abordează această problematică, menţiona referindu-se la stilul de viaţă, că acesta „iese, ca şi concept, din situaţia normală a referinţei la o entitate distinctă, clar specificabilă, el face mai degrabă trimitere la o familie de entităţi, reunind o întreagă colecţie de procese şi fapte foarte diferite, cărora le conferă un sens comun, o identitate” (D. Chaney, 1996, pag.34). Din acest motiv preferăm definiţia mai largă pe care Robert Stebbins o dă stilului de viaţă, ca „set distinctiv de paternuri de comportament împărtăşite, care este organizat în jurul unui set coerent de interese sau condiţii sociale, sau amândouă, care este justificat şi explicat printr-un set de valori, atitudini şi orientări şi care, în anumite condiţii, devine baza pentru o identitate socială comună a celor care îl împărtăşesc” (Robert Stebbins, 1997, pag. 350)

Spre deosebire de definiţiile date de Sobel (stilul de viaţă este „un mod de a trăi distinctiv şi de aici recognoscibil”, 1981, pag.28) sau Chaney („un mod de a folosi anumite bunuri, locuri şi timpul, care este caracteristic unui grup”, „un set de practici şi atitudini care au sens într-un contex particular”, 1996, pag.5) cea menţionată anterior (discutabilă în sensul că postulează coerenţa stilului de viaţă şi pune sub semnul întrebării capacitatea stilului de viaţă de a oferi identitate socială participanţilor la stilul respectiv de viaţă) are avantajul de a sublinia legătura între comportamentul tangibil şi valori, atitudini, orientări. Valorile, atitudinile au un rol important în explicarea modului în care apar stilurile de viaţă şi paternurile de comportament care le compun. Avantajul apare o dată în plus, mai clar, în cazul cercetărilor legate de acest subiect, pentru că indivizilor le este dificil să separe, în viaţa de zi cu zi, propriile acţiuni de motivele şi înţelesurile personale pe care le folosesc pentru a justifica aceste acţiuni.

Ba mai mult decât atât, stilul de viaţă urmăreşte fiecare individ în parte şi îi influenţează activităţile cotidiene, astfel ne-am îndreptat atenţia către viaţa socială a studenţilor, pentru că ne sunt ,, mai aproape de suflet". Drept urmare ne-am propus să evaluăm ce îi motivează pe aceştia în luarea unor decizii, în ce măsură se simt influenţaţi de factorii exteriori, cât de mult contează contextul social în care se află şi ce îi determină sau nu în alegerea unui job.

II. DESCRIEREA FENOMENULUI

Cum interacţionează studenţii cu piaţa muncii?

Studenţii care muncesc reprezintă o categorie specială de studenţi din cadrul Universităţii din Bucureşti. Astfel, 10% dintre studenţi sunt angajaţi cu normă întreagă, iar 15,5% dintre studenţi sunt angajaţi part time. Diferenţa până la 100% este reprezentată de acei studenţi care nu doresc sau nu şi-au găsit încă un loc de muncă.

Ce înseamnă un loc de muncă pentru studenţi?

Angajarea nu reprezintă un pas clar către afirmarea independenţei financiare a