Comparație între transportul feroviar din România, Franța și Japonia

CAPITOLUL 1. TRANSPORTURI FEROVIARE, PREZENT ŞI TRECUT

În secolul XIX, ca urmare a dezvoltării producţiei industriale, nevoile de materii prime şi materiale cereau crearea unor mijloace de transport cu capacităţi mai mari, mai puternice, sigure în exploatare şi care să realizeze viteze sporite.

Dezvoltarea economică a unei ţări, economiei mondiale în general, este de

Neconceput fără transporturi. Ele asigură bună desfăşurare a producţiei în industrie şi agricultură, circulaţia bunurilor materiale şi a oamenilor, facilitează legăturile între regiunile cu materii prime în care acestea se prelucrează, desfacerea şi distribuirea mărfurilor în centrele corespunzătoare. Participarea la dezvoltarea economiei mondiale, ieşirea din izolare a comunităţilor umane, integrarea în sistemele generale informaţionale şi creşterea nivelului de civilizaţie au fost şi sunt posibile prin intermediul transporturilor.

Amplasarea căilor de comunicaţie a determinat diferenţierea transporturilor în

Următoarele categorii:

- Terestre;

- Navale;

- Aeriene;

- Speciale (transporturi urbane, conductele, linii de înaltă tensiune,

Telecomunicaţiile, comunicaţiile spaţiale)

În domeniul transporturilor terestre sunt incluse:

- Căile ferate

- Căile rutiere

- Transporturile urbane

- Transporturile navale-interioare (fluviale, pe râuri, lacuri, canale)

- Maritime

În 1765, James Watt a realizat prima maşină cu abur cu motor cu simplu efect, iar în 1762 maşina cu abur cu piston cu dublu efect, care obţinea mişcarea de rotaţie continuă a unui arbore motor.

În 1803 Richard Trevithiek realizează prim alocomotiva cu abur din lume, utilizând o maşină cu abur de înaltă presiune aşezată pe un şasiu cu roţi, care avea bandaje netede şi rulau pe şine de metal.

Inventatorii au căutat să creeze alte tipuri de vehicule terestre care să corespundă noilor condiţii de dezvoltare a societăţii; drept rezultat fiind considerat naştere locomotivelor, a căilor ferate şi a trenurilor.

George Stephenson este cel care, plecând de la ideile predecesorilor săi, şi generalizându-le, a construit celebra locomotivă de cale ferată, Locomotion nr. 1, pe care a condus-o personal la 27 sept 1825 între Stockton şi Darlington, remorcând un convoi format dintr-un vagon acoperit şi 33 vagoane descoperite.

Performanţele locomotivelor au fost permanent îmbunătăţite; s-a produs şi o specializare,construindu-se locomotive mai puternice pentru remorcarea trenurilor de mărfuri şi locomotive cu viteză pentru trenurile de călători. Dezvoltarea transporturilor feroviare a avut drept rezultat înfiinţarea a numeroase fabrici de locomotive.

La început vagoanele aveau forma unei trăsuri, dar au fost compartimentate, cu acces de pe peron în fiecare compartiment, au fost introduse culoare laterale şi s-au creat vestibule la extremităţi. Apoi au fost introduse furgoanele de bagaje şi vagoanele poştale pentru trierea şi transportul corespondenţei şi coletelor.

Vagoanele de dormit au fost introduse la căile ferate americane de către George Mortimer-Pullman, iar în Europa de către Georges Nagelmacker.

În ceea ce priveşte vagoanele de marfă, până în 1886 acestea măsurau în greutate mai puţin de 10 t, prin 1898 aveau 15 t, ca în 1911 să fie de 20 t.

În cursul evoluţiei căilor ferate, vagoanele de marfă au căpătat diferite specializări: platforme pentru mărfuri care nu necesită protecţie pe timpul transportului, gondole pentru mărfuri în vrac, vagoane închise pentru mărfuri care necesită protecţie împotriva intemperiilor sau a sustragerilor, cisterne pentru produse lichide, basculante ce bena-jgheab, pentru lemnărie lungă, izoterme, frigorifice, vagoane pentru containere, vagoane speciale pentru produse pulverulente sau granulare, macarale etc.

Locomotivele cu abur au fost în permanenţă diversificate şi perfecţionate în funcţie de ecartamentul liniei şi de felul trenurilor tractate (de călători, mărfuri mixte) sau pentru manevre.locomotive de mare viteză au fost construite înainte de al doilea război mondial, recordul de viteză al tracţiunii cu abur fiind stabilit în 1938 de o locomotivă englezească care a remorcatpe traseul Grantham-Tallington un tonaj de 244 tf cu viteza de 202,7 km/h.

În SUA au fost introduse locomotive care dezvoltau până la 10 000 cai putere în cilindrii.Cu o lungime de 40 m şi greutate proprie de 541 t, locomotivele Big Boy erau consideraţi adevăraţi coloşi, fiind cele mai puternice locomotive construite vreodată.

Căutându-se soluţii pentru tractarea trenurilor cu locomotive cu randament sporit şi mai puţin poluante, s-a experimentat şi generalizat tracţiunea cu motoare cu ardere internă. Prima locomotivă diesel din lume a fost construită de firma elveţiană Sulzer Wintertur în 1912. În1934, şi respectiv 1936 sovieticii şi francezii au introdus locomotivele diesel la remorcarea trenurilor de mare viteză.În SUA şi ţările din vestul Europei au fost introduse automotoarele aerodinamice pentru transportul călătorilor. Acest lucru se întâmplă în perioada dintre cele două războaie mondiale.