Sistemul de direcție

1. Memoriu justificativ

Automobilul pentru a se deplasa are nevoie de un sistem de directie, care dirijeaza automobilul pe traiectoriea dorita de conducatorul auto, prin pozitia adecvata a rotilor directoare astfel incat axa de rotaie a acestora sa fie concurenta cu axa de rotatie a rotilor directoare.

Sistemul de directie permite stabilirea miscarii rectilinie (rotile de directie dupa ce virajul s-a efectuat sa aiba tendinta de a reveni in pozitia mersului in linie dreapta).

Efortul necesar pentru manevrarea directiei trebuie sa fie cat mai redus sa aiba un randament cat mai ridicat. Socurile provenite din neregularitatile caii sa nu fie transmise la volan.

Sistemul de directie trebuie sa aiba o intretinere usoara si sa permita reglarea.

Uzurile sa nu fie excesive care pot duce la jocuri mari si prin acestea la miscarea sigurantei conducatii.

Constructia sa fie simpla si sa prezinte o durabilitate cat mai mare.

In scopul asigurarii unei bune tinute de drum a automobilului, rotile de directie se stabilizeaza. Prin stabilizarea rotilor de directie se intelege capacitatea lor de a-si mentine directia de mers in linie dreapta si de a reveni in aceasta pozitie dupa ce au fost blocate sau deviate sub influienta unor forme parturbatoare.

1.1 Partile componente si clasificarea sistemului de direcţie

Pentru a schimba direcţia automobilului conducătorul, acţionează asupra volanului care transmite mişcarea prin intermediul axului la melcul , se angrenează cu sectorul şuntat pe axul sectorului dinţat se afla levierul de direcţie care este in legătura cu bara longitudinala de direcţie longitudinala de direcţie va avea o mişcare axiala care depinde de sensul de rotaţie a sectorului dinţat. Prin deplasarea axiala a barei longitudinale de direcţie braţul fuzetei va roti fuzeta in jurul pivotului si o data cu ea si roata din stânga.

Patrulaterul format din puntea propriu-zisa , levierele fuzetelor si bara transversala de direcţie se numeşte trapezul direcţie.

Volanul de direcţie realizat in general din material plastic cu armatura metalica având forma circulara cu 1-3 spiţe. Axul volanului este format dintr-o bucata sau din doua bucata, legate intre ele printr-o articulaţie cardanica elastica de cauciuc. Soluţia din doua bucata se foloseşte atunci când caseta de direcţie nu se afla pe direcţia axului volanului.

Din motive de securitate începe sa se raspandeasca la autoturisme soluţia cu coloana volanului deformabila sub acţiunea unui sac puternic. In general s-a răspândit soluţia coloanei telescopice, compusa din doua tuburi, care devin telescopice la o anumita forţa axiala.

La unele automobile poziţia volanului poate fi reglata (prin deplasarea in direcţia axiala in înclinarea cu un anumit unghi). Elementele componente ale sistemului de direcţie se împarte in doua grupe in funcţie de destinaţia lor si anume:

• mecanismul de acţionare sau comanda a direcţiei ce serveşte la transmiterea mişcare de volant la levierul de direcţie;

• transmisia directa, cu ajutorul căreia mişcarea este transmisia la levierul de direcţie la lustrele roţilor.

Sistemele de direcţie se clasifica după mai multe criterii si anume locul de dispunere a mecanismului de acţionare, tipul mecanismului de acţionare, particularităţilor transmisiei, locul unde sunt plasate rotile de direcţie.

După locul de dispunere a mecanismului de acţionare a direcţiei pe partea dreapta si sisteme de direcţie pe dreapta si sisteme de direcţie pe stânga. După tipul mecanismului de acţionare, sistemele de direcţie se clasifica in funcţie de:

• raportul de transmitere care poate fi constant sau variabil;

• tipul angrenajului, întâlnindu-se mecanismele cu melc, cu şurub, cu manivela si cu roti dinţate;

• tipul comenzi, care poate fi: mecanica, mecanica cu servomecanism( hidraulic, pneumatic sau electric) si hidraulica;

După particularităţile transmisiei direcţiei clasificarea se face in funcţie de:

• poziţia trapezului de poziţie in raport cu puntea fata care poate fi interior sau posterior;

• construcţia trapezului de direcţie care poate fi cu bara transversala de direcţie dintr-o bucata sau compusa din mai multe Parti;

După locul unde sunt plasate rotile de direcţie, automobilele pot fi cu roti de direcţie la puntea lata la puntea spate sau la ambele punţi.