Sistemul Transporturilor în România

Introducere

In cadrul dezvoltarii relatiilor economice internationale, a largirii si dezvoltarii schimburilor comerciale din state, un rol de seama revine transporturilor si expeditiilor internationale de marfuri.

Dezvoltarea economica a unei tari, a economiei mondiale in general, sunt de neconceput fara transporturi. Ele asigura buna desfasurare a productiei in agricultura si industrie, circulatia bunurilor materiale, a oamenilor si a informatiei. Transporturile faciliteaza legaturile intre regiunile cu materii prime si cele in care se prelucreaza, precum si desfacerea si redistribuirea produselor in centrele consumatoare, circulatia oamenilor, apropierea intre asezarile umane, intre tari, continente.

Transporturile reprezinta o latura importanta a productiei materiale care prin rolul lor de deplasare a marfurilor influenteaza puternic si celelalte ramuri ale economiei mondiale, inclusiv comertul international.

Constituind mijlocul material efectiv pentru concretizarea relatiilor economice interstatale, transporturile internationale pot fi considerate, pe drept cuvant, aparatul circulator al intregii economii.

In scopul evidentierii gradului de inzestrare cu cai de comunicatii a unui teritoriu, a fluxurilor de transport, precum si in ce masura spatiul geografic, dispune de un sistem de transport adecvat, se folosesc o serie de indici economici de genul: densitatea retelei de cai ale comunicatiei, transportul de marfuri redat in t/km., transportul de calatori/km.2

Nivelul de dezvoltare al cailor de comunicatii si transport depinde de gradul de dezvoltare economica a fiecarui stat, de programul stiintei si de tehnici, de intensitatea traficului de marfuri si calatori. De asemenea, aceasta dezvoltare, depinde, in mare masura de conditiile naturale.

Caile de transport se construiesc mai usor in zonele de campie, decat in zonele de munte, traseele lor urmaresc vaile si depresiunile, traverseaza pasurile si defileele folosite inca din vremurile vechi.3 Pentru a realiza legatura, au fost necesare inca unele corectii aduse cadrului natural, prin construirea unor poduri, tunele, canale de legatura. In unele zone ale globului construirea si folosirea cailor de transport poate fi ingreunata de factori climatici: temperatura (foarte scazuta sau foarte ridicata), precipitatiile (prea abundente sub forma de zapada sau gheata), circulatia maselor de aer.

Pornind de la aceasta premisa am considerat oportuna studierea sistemului de transport din Romania.

In continuare, vom prezenta structura sistemului generalizat al transporturilor din Romania pornind de la structura detaliata a fiecarui tip de transport in parte (transport rutier, feroviar, aerian, naval) in comparatie cu cea a sistemului de transport din Uniunea Europeana.

1.Transportul rutier

Cel mai important element al procesului de transport rutier este drumul. Drumurile sunt cunoscute inca din antichitate, dar preocuparile pentru modernizarea acestora, in sensul alegerii unui traseu, al construirii de poduri, tuneluri, viaducte si al pietruirii soselelor au fost posibile in secolul al XVII-lea. La inceputul secolului al XX-lea, in Anglia este introdus sistemul de imbracaminte asfaltica a drumurilor. In secolul al XX-lea se extinde asfaltarea soselelor si se construiesc primele autostrazi.

In secolul al XX-lea dezvoltarea economica aflata pe diferite nivele de complexitate valorifica fara precedent materiile prime in rolul transportului. Prin intermediul lor se fac schimburi permanente de materii prime, produse si bunuri in general, intre diverse zone ale unei tari, intre tari aflate pe acelasi continent sau la mari distante, pe alte continente. Tot caile de comunicatii sunt cele care asigura deplasarea oamenilor intre locuinta si locul de munca, in zonele de recreere in scopuri turistice.