Transportul Feroviar

1.Introducere

1.1.Dezvoltarea economică

Dezvoltarea economică a unei tări, economiei mondiale ȋn general, este de neconceput fără transporturi. Ele asigură buna desfășurare a producției ȋn industrie și agricultură, circulația bunurilor materiale și a oamenilor.Transporturile facilitează legăturile ȋntre regiunile cu materii prime ȋn care acestea se prelucrează, desfacerea și distribuirea mărfurilor ȋn centrele corespunzătoare. Prin intermediul lor se fac schimburi permanente de materii prime, produse și bunuri ȋn general ȋntre diversele zone ale unei țări, ȋntre țări aflate pe același continent, sau la mari distanțe pe alte continente. Participarea la dezvotarea economiei mondiale, ieșirea din izolare a comunităților umane, integrarea ȋn sistemele generale informaționale și creșterea nivelului de civilizație au fost și sunt posibile prin intermediul transporturilor.

Obiectul activității de transport presupune deplasarea ȋn spațiu a bunurilor, mărfurilor și persoanelor de către un transportator, activitate care este o modalitate de ȋnfaptuire a intereselor de natură socio-economică, reglementate juridic. Procesul apariției transporturilor ca ramură distinctă a economiei naționale a ȋnceput la sfârșitul sec XV-lea și sa desfășurat o dată cu revoluția industrială.

1.2.Organizarea transportului feroviar

Transportul feroviar a fost organizat după apariția locomotivei cu abur ȋn deceniul al treilea al sec XIX, locul acestuia fiind luat de transportul feroviar diesel-electric și electrificat. Transportul feroviar, auto, maritim, aerian, reprezintă un domeniu important al activității economico sociale prin intermediul căruia se realizează deplasarea sau strămutarea ȋn spațiu a bunurilor și persoanelor ȋn scopul satisfacerii intereselor materiale și spirituale ale societății omenești.

Normele juridice ȋn materia transporturilor de mărfuri și persoane și cele care vizează activitatea cărăușilor ȋn calitate de profesioniști fac parte din ramura dreptului comercial. Pt ca activitățile de transport să fie considerate fapte de comerț acestea trebuie să se desfășoare ȋn mod repetat, organizat și profesional de către o intreprindere specializată. Dreptul transporturilor este ansamblu normelor juridice care reglementează raporturile ce se stabilesc, se modifică sau se sting ȋn procesul de organizare și executare a transportului de mărfuri sau pasageri.

2.Caracteristicile transportului feroviar

Prin transport feroviar se ȋntelege orice operațiune de transport realizată cu vehicule feroviare, de către operatorii de transport feroviar, pe infrastructura căilor ferate, ȋn scopul deplasării ȋn spațiu și timp a mărfurilor, bunurilor și persoanelor.

Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalităţi de transport, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului de mărfuri transportate.

Societăţile feroviare au depus eforturi susţinute în dezvoltarea şi perfecţionarea materialului rulant, precum şi în organizarea şi expedierea mărfurilor, în vederea reducerii duratei de transport şi a micşorării preţului de transport.

2.1.Modalități de transport

Transporturile feroviare au păstrat avantajele deţinute faţă de celelate modalităţi de transport:

-asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o aprovizionare ritmică;

-obţinerea unei anumite regularităţi din punctul de vedere al timpului de transport, datorită modului de organizare şi independenţei faţă de condiţiile atmosferice;

-realizarea unei integrităţi mai mari a mărfurilor în timpul transportului, pentru că riscul de avariere este mai mic în comparaţie cu alte modalităţi de transport;

-încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor transportate, pentru că încărcarea se face când marfa a fost predată, iar negocierea documentelor se face după expedierea fiecărui vagon;

-o anumită siguranţă în privinţa primirii mărfurilor de către cumpărător, deoarece societăţile de transport feroviar sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;

-simplitatea expedierii mărfurilor şi cunoaşterea din timp a tarifelor, ce permite expedierea mărfurilor fără o pregătire prealabilă deosebită şi cunoaşterea cheltuielilor încă înainte de efectuarea transportului;

-cheltuielile şi consumurile de materiale pentru ambalare sunt mult mai mici, pentru că manipularea şi fixarea se face direct de către producător, cu personal specializat şi cu utilaje specifice operaţiunilor de încărcare şi descărcare.