Activitatea agenției de turism Nova Turist SRL

Capitolul I

Generalităţi privind activitatea de turism

Drumul străbătut de omenire pe calea progresului a fost întotdeauna sprijinit, dar, de cele mai multe ori, devansat de victoriile obţinute în cucerirea spaţiului. Exploratorii, comercianţii, oamenii de ştiinţă şi cultură, care au deschis calea spre cunoaştere, au transmis contemporanilor săi posibilitatea şi dorinţa împinsă până la necesitatea de a călători.

Despre o istorie a turismului se poate discuta încă din timpul "Comunei Primitive", când călătoriile trezesc dorinţa de deplasare şi curiozitate a oamenilor de a cunoaşte, ceea ce se află dincolo de raza lor vizuală.

În timpul vechilor greci iau naştere "Serbările Olimpice", atunci întâlnim şi primele manifestări de "propagandă" şi "organizare" a călătoriilor - data jocurilor şi programul lor erau anunţate populaţiei oraşelor greceşti de către mesageri călări.

În Roma Antică, călătoriile se dezvoltă susţinute de construcţia de drumuri, de tehnica comunicaţiilor şi de apariţia primelor lăcaşuri pentru cazare.

Descoperindu-se drumul spre India şi America, apar noi orizonturi de cunoaştere, ceea ce impulsionează accentuarea dezvoltării turismului.

Primul moment important în istoria turismului, se înregistreză în 1841, când Thomas Cook deschide în Anglia primul birou de voiaj, în anul 1855, activitatea acestuia se extinde pe plan internaţional, în anul 1924, se înfiinţează şi în România, ca organizaţie oficială. Oficiul Naţional de Turism, în 1975 ia fiinţă Organizaţia Mondială a Turismului.

Încă din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, dezvoltarea continuă a infrastructurii, creşterii stresului, dezvoltarea industriei, creşterea mediei de viaţă, creşterea timpului liber, sunt tot atâtea elemente, care stimulează dezvoltarea continuă şi tot mai susţinută a turismului.

1.1. Conceptul de activitate de turism

Apariţia turismului se pierde în negura timpurilor şi este greu de stabilit o dată certă a detaşării sale ca activitate distinctă, deoarece unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Etimologic, cuvântul "TURISM" provine din termenul englezesc "TO TOUR" (a călători, a colinda) având deci semnificaţia de excursie. Termenul "tour" este folosit pentru prima dată în jurul anilor 1700, în verbul tranzitiv "to make a tour" (LUIS FERNANDEZ FUSTER).

Creat în Anglia secolul XVIII-lea, desemnând iniţial acţiunea de a voiaja în Europa, acest anglicism, derivă la rândul lui din cuvântul francez "TOUR" (călătorie, mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie) şi a fost preluat treptat de majoritatea limbilor moderne pentru a exprima forme de călătorie, care urmăresc cu preponderenţă un scop de agrement, de recreere.

În concluzie, pentru definirea fenomenului turistic, se poate apela la o metodă inductivă, urmărindu-se reţinerea principalelor elemente caracteristice, care marchează activitatea turistică. Pentru a se ajunge la o definiţie acceptabilă, cât mai cuprinzătoare, luăm în considerare următoarele aspecte:

- deplasarea persoanelor în cursul călătoriei efectuate.

- sejurul într-o localitate, alta decât cea de reşedinţă.

- sejurul are durată limitată, cuprins între 24 ore şi 12 luni.

- sejurul nu trebuie să se transforme într-o reşedinţă definitivă.

Aşadar turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Luând în considerare rolul şi importanţa economică-socială a turismului intern, Organizaţia Mondială a Turismului a propus o definiţie pentru turistul naţional: orice persoană, care vizitează un loc ce nu constituie domiciliul său obişnuit situat în interiorul ţării sale de reşedinţă şi având un scop diferit de acel al exercitării unei activităţi remunerate şi efectuând o şedere cu o durată de cel puţin 24 ore.

Alături de activitatea de turism naţional - rezidenţii unei ţări călătoresc în interiorul acesteia - distingem şi partea de activitate de turism internaţional, care se grupează în:

- turism receptor: nou - rezidenţii călătoresc între graniţele ţării date.

- turism emiţător: rezidenţii ţării călătoresc în afara graniţelor.

Alături de aceste definiţii, Organizaţia Mondială a Turismului, defineşte:

Excursionistul = persoană care călătoreşte pentru plăcerea proprie, pe o durată mai mică de 24 ore. Nu intră în această categorie persoanele care se deplasează zilnic sau ocazional dintr-o localitate în alta, cu scopul de a efectua o activitate profesională.

În scopuri turistice termenul de vizitator, desemnează orice persoană, care se deplasează într-o ţară / zonă alta decât cea în care îşi are reşedinţa permanentă, pentru orice scop, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată în ţara dată. Acest termen include:

- turiştii sau vizitatorii care călătoresc pentru:

*odihnă, plăcere, agrement, sănătate, studii, sport.

*afaceri, misiuni, reuniuni.

- excursionişti, respectiv vizitatori temporari, pentru mai puţin de 24 ore în

ţara vizitată.